3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (5)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÂNDARE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comândare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comândare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comănda2 v vz comânda2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comănda1 v vz comânda1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comăndare sf vz comandare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumăndare sf vz comândare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMĂNDARE s. f. v. comîndare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÎNDARE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndare (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A COMÂNDA ~ez tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) comînd, a -á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comândare s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comânde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comândă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comânda vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMÂNDARE s. v. pomană, praznic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÂNDA vb. v. jertfi, sacrifica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÂNDA vb. v. pomeni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comînda vb. v. JERTFI. SACRIFICA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMÎNDA vb. (BIS.) a pomeni. (~ morții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comîndare s. v. POMANĂ. PRAZNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
comînda (-d, -at), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comândare, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comândare, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comânda2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comânda1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comânda, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COMÎNDARE sau comînd, subst., datină ortodoxă. 1. Comăndare, sau Comîndare „bătrîn” mold. (Isp III1); Comîndărești s. (Dm). 2. Comîndășescu, M. (Mus 11). 3. Cf. și Comendarie (Syn); cf. Atanasie Comendarisie (Syn).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
comândare, comândărisubstantiv feminin
-
- Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. DLRLC
-
etimologie:
- comânda DEX '98 DEX '09
comânda, comândverb
- 1. A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. DEX '09 DEX '98sinonime: pomeni
etimologie:
- commandare (= commendare). DEX '09 DEX '98