2 definiții pentru Comândare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMÎNDARE sau comînd, subst., datină ortodoxă. 1. Comăndare, sau Comîndare „bătrîn” mold. (Isp III1); Comîndărești s. (Dm). 2. Comîndășescu, M. (Mus 11). 3. Cf. și Comendarie (Syn); cf. Atanasie Comendarisie (Syn).

Intrare: Comândare
Comândare nume propriu
nume propriu (I3)
  • Comândare