opțiuni

3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda

comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.

comănda1 v vz comânda1

comăndare sf vz comandare

comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.

comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMĂNDÁRE s. f. v. comîndare.

COMÎNDÁRE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndáre (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

A COMÂNDÁ ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare

comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].

2) comî́nd, a -á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.

comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri

comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări

comândá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comấndă

comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă

arată toate definițiile

Intrare: comândare
comândare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comândare
  • comândarea
plural
  • comândări
  • comândările
genitiv-dativ singular
  • comândări
  • comândării
plural
  • comândări
  • comândărilor
vocativ singular —
plural —
comăndare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comăndare
  • comăndarea
plural
  • comăndări
  • comăndările
genitiv-dativ singular
  • comăndări
  • comăndării
plural
  • comăndări
  • comăndărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Comândare
Comândare nume propriu
nume propriu (I3)
  • Comândare
Intrare: comânda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comânda
  • comândare
  • comândat
  • comândatu‑
  • comândând
  • comândându‑
 singular plural
  • comândă
  • comândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comând
 (să)
  • comând
  • comândam
  • comândai
  • comândasem
a II-a (tu)
  • comânzi
 (să)
  • comânzi
  • comândai
  • comândași
  • comândaseși
a III-a (el, ea)
  • comândă
 (să)
  • comânde
  • comânda
  • comândă
  • comândase
plural I (noi)
  • comândăm
 (să)
  • comândăm
  • comândam
  • comândarăm
  • comândaserăm
  • comândasem
a II-a (voi)
  • comândați
 (să)
  • comândați
  • comândați
  • comândarăți
  • comândaserăți
  • comândaseți
a III-a (ei, ele)
  • comândă
 (să)
  • comânde
  • comândau
  • comândară
  • comândaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comândare comăndare

  • 1. învechit Praznic, ospăț la înmormântare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comând pomană praznic un exemplu
    exemple
    • Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi comânda
    surse: DEX '98 DEX '09

comânda

  • 1. învechit A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pomeni

etimologie:

  • limba latină commandare (= commendare).
    surse: DEX '09 DEX '98