comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri

comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări

COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic.

COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda

comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.

comănda¹ v vz comanda¹

comăndare sf vz comandare

comânda¹ vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~măndá¹, cumăndá, cum~ / Pzi: comấnd / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.

comânda² vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comăndá² / Pzi: ~déz, (pop) comấnd / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMĂNDÁRE s. f. v. comîndare.

COMÎNDÁRE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndáre (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

comândá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comấndă

comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă