3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comândáre sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumăndáre / Pl: ~dắri / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfa. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri

comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări

COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic.

COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda

comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.

comănda1 v vz comanda1

comăndáre sf vz comandare

comândá1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~măndá1, cumăndá, cum~ / Pzi: comấnd / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.

comândá2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comăndá2 / Pzi: ~déz, (pop) comấnd / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMĂNDÁRE s. f. v. comîndare.

COMÎNDÁRE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndáre (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

comândá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comấndă

comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă

Intrare: comânda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comânda comândare comândat comândând singular plural
comândă comândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comând (să) comând comândam comândai comândasem
a II-a (tu) comânzi (să) comânzi comândai comândași comândaseși
a III-a (el, ea) comândă (să) comânde comânda comândă comândase
plural I (noi) comândăm (să) comândăm comândam comândarăm comândaserăm, comândasem*
a II-a (voi) comândați (să) comândați comândați comândarăți comândaserăți, comândaseți*
a III-a (ei, ele) comândă (să) comânde comândau comânda comândaseră
Intrare: comândare
comândare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comândare comândarea
plural comândări comândările
genitiv-dativ singular comândări comândării
plural comândări comândărilor
vocativ singular
plural
comăndare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comăndare comăndarea
plural comăndări comăndările
genitiv-dativ singular comăndări comăndării
plural comăndări comăndărilor
vocativ singular
plural
Intrare: Comândare
Comândare
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)