2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

COLUN, coluni, s. m. (Înv.) Măgar sălbatic. – Din sl. kolunŭ.

COLUN, coluni, s. m. (Înv.) Măgar sălbatic. – Din sl. kolunŭ.

colun sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 274 / Pl: ~i / E: vsl колунъ] (Zlg; înv) Măgar sălbatic.

COLUN sm. 🐒 Măgar sălbatic [tc.].

COLUN, coluni, s. m. (Învechit și arhaizant) Măgar sălbatic. S-a arătat într-o poiană un măgar sălbatic foarte frumos, care se cheamă colun. SADOVEANU, D. P. 54.

COLUN ~i m. înv. Măgar sălbatic. u /<sl. kolun

colún m. (vsl. kolunŭ, rus. kulán, turc. kulun). Biblia 1688. Cant. Onagru, măgar sălbatic.

Ortografice DOOM

colun (înv.) s. m., pl. coluni

colun (înv.) s. m., pl. coluni

colun s. m., pl. coluni

Etimologice

colun (coluni), s. m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie.

Enciclopedice

COLUN subst, cf. tc. kulun „măgar sălbatec” (Tiktin). 1. – stolnic (Isp I1); – Jurj (16 A 1270). 2. Colon/ești s. (Ștef); -easa t.; Colănești s. (IO 49). 3. Colonețu t. (16 A III 549); Coloniț/a s., mold; -in, Ion (inscr. pe o icoană în bis. Băneasa 1900); ca prenume: Coloneț Conțagău, fiul Fătului din Fălciu (Isp III1) 117). 4. Colunoi b. (C Bog); Colonoi s. 5. Colonaș, fam., act.

Regionalisme / arhaisme

COLUN s.m. (Mold., ȚR) Măgar sălbatic. A: Colunii, cînd li-i seate, tu-i adăpi. DOSOFTEI, PS. Și acolo va fi veseliia pasărilor si sălasul columnilor. ANT., 72r; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. B: Onagry, coluni. ST. LEX., 274. Adăpa-vor toate fiarăle cîmpului, priimi-vor colunii la setea lor. BIBLIA (1688). Variante: column (ANT., 72r. Etimologie: sl. kolunŭ.

Intrare: Colun
Colun nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colun
Intrare: colun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colun
  • colunul
  • colunu‑
plural
  • coluni
  • colunii
genitiv-dativ singular
  • colun
  • colunului
plural
  • coluni
  • colunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colun, colunisubstantiv masculin

  • 1. învechit Măgar sălbatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a arătat într-o poiană un măgar sălbatic foarte frumos, care se cheamă colun. SADOVEANU, D. P. 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.