Definiția cu ID-ul 440558:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colun (coluni), s. m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie.