2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coltosí vr [At: ANON. CAR. / V: ~lot~ vr / Pzi: ~sésc / E: mg költözni] (Reg) A se muta.

colțos, ~oa a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 Cu colții ieșiți. 2 Cu dinții mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arțăgos.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N- I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305.

COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os

colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțós adj. m., pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoáse

colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)

COLȚOS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)

colțos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coltosí (-sésc, -ít), vb. – A muta. Mag. költözni (DAR). În Mold.

Intrare: coltosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coltosi
  • coltosire
  • coltosit
  • coltositu‑
  • coltosind
  • coltosindu‑
singular plural
  • coltosește
  • coltosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coltosesc
(să)
  • coltosesc
  • coltoseam
  • coltosii
  • coltosisem
a II-a (tu)
  • coltosești
(să)
  • coltosești
  • coltoseai
  • coltosiși
  • coltosiseși
a III-a (el, ea)
  • coltosește
(să)
  • coltosească
  • coltosea
  • coltosi
  • coltosise
plural I (noi)
  • coltosim
(să)
  • coltosim
  • coltoseam
  • coltosirăm
  • coltosiserăm
  • coltosisem
a II-a (voi)
  • coltosiți
(să)
  • coltosiți
  • coltoseați
  • coltosirăți
  • coltosiserăți
  • coltosiseți
a III-a (ei, ele)
  • coltosesc
(să)
  • coltosească
  • coltoseau
  • coltosi
  • coltosiseră
Intrare: colțos
colțos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțos
  • colțosul
  • colțosu‑
  • colțoa
  • colțoasa
plural
  • colțoși
  • colțoșii
  • colțoase
  • colțoasele
genitiv-dativ singular
  • colțos
  • colțosului
  • colțoase
  • colțoasei
plural
  • colțoși
  • colțoșilor
  • colțoase
  • colțoaselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțos

  • 1. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colțat

etimologie:

  • Colț + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09