opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coltosí vr [At: ANON. CAR. / V: ~lot~ vr / Pzi: ~sésc / E: mg költözni] (Reg) A se muta.

colțos, ~oasă a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 Cu colții ieșiți. 2 Cu dinții mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arțăgos.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N- I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305.

COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os

colțos a. colțat (la fig.).

colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțós adj. m., pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoáse

colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLTOSÍ vb. v. muta.

coltosi vb. v. MUTA.

COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)

COLȚOS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)

colțos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coltosí (-sésc, -ít), vb. – A muta. Mag. költözni (DAR). În Mold.

Intrare: coltosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coltosi
  • coltosire
  • coltosit
  • coltositu‑
  • coltosind
  • coltosindu‑
 singular plural
  • coltosește
  • coltosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coltosesc
 (să)
  • coltosesc
  • coltoseam
  • coltosii
  • coltosisem
a II-a (tu)
  • coltosești
 (să)
  • coltosești
  • coltoseai
  • coltosiși
  • coltosiseși
a III-a (el, ea)
  • coltosește
 (să)
  • coltosească
  • coltosea
  • coltosi
  • coltosise
plural I (noi)
  • coltosim
 (să)
  • coltosim
  • coltoseam
  • coltosirăm
  • coltosiserăm
  • coltosisem
a II-a (voi)
  • coltosiți
 (să)
  • coltosiți
  • coltoseați
  • coltosirăți
  • coltosiserăți
  • coltosiseți
a III-a (ei, ele)
  • coltosesc
 (să)
  • coltosească
  • coltoseau
  • coltosiră
  • coltosiseră
Intrare: colțos
colțos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțos
  • colțosul
  • colțosu‑
  • colțoasă
  • colțoasa
plural
  • colțoși
  • colțoșii
  • colțoase
  • colțoasele
genitiv-dativ singular
  • colțos
  • colțosului
  • colțoase
  • colțoasei
plural
  • colțoși
  • colțoșilor
  • colțoase
  • colțoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțos

  • 1. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colțat

etimologie:

  • Colț + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09