6 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colon2 sms [At: ENC. VET. 39 / A: col~ / E: lat colon] 1 (Atm) Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”.

colon3 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: ngr; χόλον] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuație echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).

colon4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr côlon, lat colon] Monedă din Costa Rica și Salvador.

colon1 sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.

COLÓN3, coloni, s. m. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador. – Din sp. colono.

COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros cuprinsă între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLÓN3, coloni, s. m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

COLÓN1 s. n. Porțiune a intestinului gros, care se întinde pînă la rect. – Accentuat și: cólon.

COLÓN2, coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.

COLÓN2 s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

COLÓN2 s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

COLÓN1 s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

COLÓN1 s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

COLÓN3 s. n. porțiune a intestinului gros între cec2 și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

COLÓN4 s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

COLÓN1 s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

arată toate definițiile

Intrare: Colon
Colon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colon
Intrare: colon (anat.)
colon2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • colonuri
  • colonurile
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • colonuri
  • colonurilor
vocativ singular
plural
Intrare: colon (ban)
colon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • coloni
  • colonii
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • coloni
  • colonilor
vocativ singular
plural
colon3 (pl. -es) substantiv masculin
substantiv masculin (M201-es)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • colones
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • colones
vocativ singular
plural
Intrare: colon (persoană)
colon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • coloni
  • colonii
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • coloni
  • colonilor
vocativ singular
plural
Intrare: colon (pref.)
colon4 (pref.)
prefix (I7-P)
  • colon
Intrare: colon (vers)
colon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • coloni
  • colonii
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • coloni
  • colonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colon (anat.)

  • 1. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

colon (ban)

  • 1. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

colon (persoană)

  • 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

colon (vers)

  • 1. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).
    surse: DN sinonime: două puncte

etimologie: