COLON⁴, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros cuprinsă între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLON³, coloni, s. m. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador. – Din sp. colono.

COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

colon³ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: ngr; χόλον] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuație echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).

colon² sms [At: ENC. VET. 39 / A: col~ / E: lat colon] 1 (Atm) Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”.

colon⁴ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr côlon, lat colon] Monedă din Costa Rica și Salvador.

colon¹ sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.

COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLON³, coloni, s. m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

COLON⁴, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLON², coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.

COLON¹ s. n. Porțiune a intestinului gros, care se întinde pînă la rect. – Accentuat și: colon.

COLON¹ s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

COLON² s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

COLON¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pămîntul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

COLON² s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

COLON² s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon)

COLON³ s. n. porțiune a intestinului gros între cec² și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

COLON¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

COLON⁴ s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

COLON n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon

*cólon n., pl. urĭ (vgr. kólon). Anat. Intestinu gros care vine după caecum.

*colón m. (lat. colónus, d. cólere, cultum, a cultiva. V. cultiv). Locuitor al uneĭ coloniĭ. Plantator, acela care cultivă pămîntu într’o colonie: coloniĭ Americiĭ, Algeriiĭ. În evu mediŭ, cultivator liber pe un pămînt seniorial. – Și colonist, -ă (germ. kolonist). V. moștean.

COLONO- elem. „colon, intestin gros”. (<fr. côlono-, cf. gr. kolon, -nos)

*coloníst, V. colón.

colon¹ (parte a intestinului) s. n., pl. colonuri

colon² (persoană; element de versificație; monedă) s. m., pl. coloni; (moneda costaricană, fosta monedă salvadoriană) simb. ₡

colon² (parte a intestinului) s. n., pl. colonuri

colon¹ (persoană, element de versificație, monedă) s. m., pl. coloni

colon (anat.) s. n., pl. colonuri

colon (persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. coloni

colon (parte a intestinului gros).

colon (cultivator de pământ).

colon (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

COLON-, v. COLONO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere de-a lungul colonului.

COLONO- „colon, intestinul gros”. ◊ gr. kolon, onos „intestinul gros” > fr. colono-, it. id., engl. id., germ. kolono- > rom. colono-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a motilității colonului; ~patie (v. -patie), s. f., colopatie*; ~ragie (v. -ragie), s. f., coloragie*; ~ree (v. -ree), s. f., coloree*; ~scop (v. -scop), s. n., rectoscop*; ~scopie (v. -scopie), s. f., rectoscopie*.

COLON 1. Oraș în Panamá, port. la Oc. Atlantic, la intrarea nordică la Canalul Panamá; 88 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. petrolului; mobilă, textile; export de banane. Monument al lui Columb. Fundat în 1850, sub numele de Aspinwall. 2. V. Galápagos.

GALÁPAGOS (COLÓN), arh. vulcanic în Oc. Pacific situat la Ecuator, la 950 km de țărmurile Ecuadorului, constituind, din 1832, un terit. insular al acestuia; 8 mii km²; 9,8 mii loc. (1990). Alcătuit din 61 de insule și insulițe. Ins. pr.: Isabela, Ferdinandina, Santa Cruz. Centrul ad-tiv: Puerto Baquerizo Moreno. Relief de vulcani stinși și activi. Climă secetoasă. Vegetație xerofită. Floră (peste 200 de specii) și faună cu multe endemisme (broaște țestoase uriașe, iguane, păsări), studiate în 1835 de Ch. Darwin, care l-au ajutat în conturarea teoriei sale evoluționiste. Plantații de trestie de zahăr, bananieri, ananas. Guano. Pescuit. Parc național (din 1936; 691,2 ha), patrimoniu al umanității (1979), rezervație naturală a biosferei. Stațiunea de cercetări științifice „Charles Darwin” (1964). Turism.

COLON s. v. colonist, două puncte.

colon s. v. COLONIST. DOUĂ PUNCTE.

colón, coloni, s.m. (arh.) (în Europa Evului Mediu) Muncitor agricol, la început liber, apoi obligat să plătească rente: „…fiecare colon având obligația să plătească, anual, câte 50 de creițari” (Câmpeanu, 2016). – Din lat. colonus (DN); din fr. colon (MDA).