6 intrări
37 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.
COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLÓN3, coloni, s. m. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador. – Din sp. colono.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros cuprinsă între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colon1 sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colon2 sms [At: ENC. VET. 39 / A: col~ / E: lat colon] 1 (Atm) Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colon3 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: ngr; χόλον] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuație echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colon4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr côlon, lat colon] Monedă din Costa Rica și Salvador.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLÓN3, coloni, s. m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLÓN1 s. n. Porțiune a intestinului gros, care se întinde pînă la rect. – Accentuat și: cólon.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLÓN2, coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLÓN1 s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN2 s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN2 s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN1 s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLÓN3 s. n. porțiune a intestinului gros între cec2 și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLÓN4 s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLÓN1 s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M201-es) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colon (anat.)
- 1. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză côlonsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină colonsurse: DEX '09 DEX '98
- cf. limba greacă kolon – intestinsurse: DN
colon (ban)
- 1. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador.surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba spaniolă colonosurse: DEX '09 DN
colon (persoană)
- 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi.surse: DEX '09 DLRLC DN
- surse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
- limba franceză colonsurse: DEX '98 DEX '09
- limba latină colonussurse: DEX '09 DEX '98 DN
colon (vers)
- 1. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică.surse: DEX '09 DN
- 2. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).surse: DN sinonime: două puncte
etimologie:
- limba neogreacă kólonsurse: DEX '09
- limba italiană limba latină colonsurse: DN