11 definiții pentru colon (anat.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colon2 sms [At: ENC. VET. 39 / A: col~ / E: lat colon] 1 (Atm) Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”.

COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros cuprinsă între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

COLÓN1 s. n. Porțiune a intestinului gros, care se întinde pînă la rect. – Accentuat și: cólon.

COLÓN1 s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

COLÓN3 s. n. porțiune a intestinului gros între cec2 și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

COLÓN n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon

*cólon n., pl. urĭ (vgr. kólon). Anat. Intestinu gros care vine după caecum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colón2 (parte a intestinului) s. n., pl. colónuri

colón (anat.) s. n., pl. colónuri

colon (parte a intestinului gros).

Intrare: colon (anat.)
colon2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colon
  • colonul
  • colonu‑
plural
  • colonuri
  • colonurile
genitiv-dativ singular
  • colon
  • colonului
plural
  • colonuri
  • colonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colon (anat.)

  • 1. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: