2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLILÍE, colilii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, foarte răspîndită în regiunile de stepă, caracterizată prin numeroșii peri lungi, albi, pufoși și moi cu care sînt prelungite semințele (Stipa pennata). Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei, mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14. Ca colilia de alb. PANN, P. V. III 103. Cerbul... paște Pe-ntinsa cîmpie, Dalbă colilie. TEODORESCU, P. P. 64. ◊ Expr. (Popular) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a-i fi calea semănată cu flori, a avea un drum frumos, plăcut. Las’ să vie, leica-l știe, Fi-i-ar calea-n colilie. TEODORESCU, P. P. 341. ◊ (In comparații și metafore, pe lîngă «alb») Zbîrcită, încovoiată... albă colilie, ca un troian de zăpadă. DELAVRANCEA, S. 213. Se dete de trei ori peste cap și, schimbîndu-se într-un bătrîn alb colilie și cu barba pînă la brîu, începu să taie rădăcina unui copac mare. POPESCU, B. II 74. Rumen la față... mustața și sprîncenele albe colilie. GHICA, S. 13. – Variantă: colíe (HODOS, P. P. 50, BIBICESCU, P. P. 64) s. f.

COLILÍE ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină subțire, erectă, cu peri albi în vârful semințelor. [Art. colilia; G.-D. coliliei; Sil. -li-e] /cf. sb. kovilje

colilie f. 1. floare de câmp foarte subțire și cu fața galbenă foarte albă (Stipa pennata); 2. fig. foarte alb: cu părul colilie. [Origină necunoscută].

colilíe f. (sîrb. kovilje, bg. kovilo, kovilĕak). Bot. O plantă graminee care produce o tufă de spice foarte lungĭ cu perĭ moĭ și albĭ de aspectu unuĭ mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea păru alb colilie, a avea păru alb de tot și lung. V. năgară și stuf.

colíe3 sf [At: DN3 / E: fr colie] Element secund de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) col. 3 Colită. 4 Colon.

colíe1 sf [At: POMPILIU, B. 65 / Pl: ~ii / E: colilie] (Bot; Trs) Colilie.

colíe2 sf [At: VICIU, GL. / E: nct] (Trs) Grâu fiert Cf colivă.

coliliu, ~ie [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilie, ~lalie, ~lălie, ~lelie, ~lie sf / Pl: ~lii / E: slv ковъль, srb кoвiy, ucr ковъл] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaș, năgară, peniță, (Ban) părul-zânelor. 2 sf (D. părul capului, pex d. oameni; îla) Alb-~ (Cu părul) complet alb. 3 sf (Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în ~ie A avea o viață fericită. 4 a Alb.

COLÍE s. f. v. coliliu.

COLÍE s. f. v. coliliu.

COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa).Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. sb. kovilje.

COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa).Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. scr. kovilje.

COLILÍU, -ÍE, colilii, adj. Foarte alb, alb de tot (cum e colilia). Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37. Trecu degetele prin caietul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, I. II 206. La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170. ◊ (Ca determinativ al lui «păr» sau «barbă») Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52. Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.

COLILÍU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ Părul alb-~ părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colilíe s. f., art. colilía, g.-d. art. colilíei; pl. colilíi, art. colilíile

colilíe s. f., art. colilía, g.-d. art. colilíei; pl. colilíi, art. colilíile

colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi

colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLILÍE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceardaș, năgară, pănușiță, peniță, părul-zânelor.

arată toate definițiile

Intrare: colilie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colilie
  • colilia
plural
  • colilii
  • coliliile
genitiv-dativ singular
  • colilii
  • coliliei
plural
  • colilii
  • coliliilor
vocativ singular
plural
colie4 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colie
  • colia
plural
  • colii
  • coliile
genitiv-dativ singular
  • colii
  • coliei
plural
  • colii
  • coliilor
vocativ singular
plural
Intrare: coliliu
coliliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coliliu
  • coliliul
  • coliliu‑
  • colilie
  • colilia
plural
  • colilii
  • coliliii
  • colilii
  • coliliile
genitiv-dativ singular
  • coliliu
  • coliliului
  • colilii
  • coliliei
plural
  • colilii
  • coliliilor
  • colilii
  • coliliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colilie colie

  • 1. substantiv feminin Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși (Stipa).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: năgară 3 exemple
    exemple
    • Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei, mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC
    • Ca colilia de alb. PANN, P. V. III 103.
      surse: DLRLC
    • Cerbul... paște Pe-ntinsa cîmpie, Dalbă colilie. TEODORESCU, P. P. 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Alb-colilie = (despre părul capului, prin extensiune, despre oameni) (cu părul) complet alb.
      surse: DEX '09 3 exemple
      exemple
      • Zbîrcită, încovoiată... albă colilie, ca un troian de zăpadă. DELAVRANCEA, S. 213.
        surse: DLRLC
      • Se dete de trei ori peste cap și, schimbîndu-se într-un bătrîn alb colilie și cu barba pînă la brîu, începu să taie rădăcina unui copac mare. POPESCU, B. II 74.
        surse: DLRLC
      • Rumen la față... mustața și sprîncenele albe colilie. GHICA, S. 13.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie popular A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Las’ să vie, leica-l știe, Fi-i-ar calea-n colilie. TEODORESCU, P. P. 341.
        surse: DLRLC

etimologie:

coliliu

  • 1. Alb (ca colilia).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alb (adj.) 5 exemple
    exemple
    • Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Trecu degetele prin caierul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, I. II 206.
      surse: DLRLC
    • La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170.
      surse: DLRLC
    • Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52.
      surse: DLRLC
    • Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.
      surse: DLRLC

etimologie: