2 intrări

20 de definiții

colectivizáre sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 109, 4/2 / Pl: ~zắri / E: colectiviza] (Iuz) 1 Trecere a mijloacelor de producție individuale în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2 Unire a principalelor mijloace de producție ale țărănimii în cooperative Si: cooperativizare.

COLECTIVIZÁRE, colectivizări, s. f. Acțiunea de a colectiviza și rezultatul ei. – V. colectiviza.

COLECTIVIZÁRE, colectivizări, s. f. Acțiunea de a colectiviza și rezultatul ei. – V. colectiviza.

COLECTIVIZÁRE, colectivizări, s. f. Acțiunea de a colectiviza un bun obștesc; unire de bună voie a principalelor mijloace de producție pentru folosința colectivă, ca bază a proprietății socialiste-obștești; reunire în colectiv. Colectivizarea agriculturii e posibilă numai în baza liberei consimțiri a țăranilor. Cînd țărănimea va trece la colectivizarea agriculturii, atunci, în baza colectivizării masive, va deveni posibilă deplina lichidare a chiaburimii ca clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 295. Colectivizarea deschide un cîmp larg pentru avîntul puternic al productivității muncii țărănești, pentru creșterea neîncetată a bunei stări materiale și a nivelului cultural al țăranilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 91. În toate prilejurile, Ioane, să avem încredere nezdruncinată că drumul colectivizării e singurul drum al binelui... alt drum bun pentru țărănimea muncitoare nu se mai află. CAMILAR, TEM. 11.

colectivizáre (înv.) s. f., g.-d. art. colectivizắrii; pl. colectivizắri

colectivizáre s. f., g.-d. art. colectivizării; pl. colectivizări

COLECTIVIZÁRE s. v. cooperativizare.

COLECTIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a colectiviza și rezultatul ei. [< colectiviza].

colectivizá vt [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: colectiv + -iza] (Iuz) 1 A trece mijloacele de producție individuale în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2 A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative Si: a cooperativiza.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (În trecut). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza.- Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (Ieșit din uz). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza. – Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (în perioada dictaturii proletariatului) A uni de bună voie principalele mijloace de producție pentru folosința colectivă, ca bază a proprietății socialiste-obștești; a transforma, a reuni în colectiv. Veriga principală a mișcării colhoznice este artelul agricol, în cadrul căruia sînt colectivizate numai principalele mijloace de producție. Ist. P. C. (b) 430. ◊ Refl. pas. Țăranii colectiviști pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea in gospodăria colectivă să se colectivizeze și animalele de producțievaci și oicare depășesc numărul prevăzut în statut pentru a rămîne în proprietate personală. STAT. GOSP. AGR. 12.

colectivizá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 colectivizeáză

colectivizá vb., ind. prez. 1 sg. colectivizéz, 3 sg. și pl. colectivizeáză

COLECTIVIZÁ vb. v. cooperativiza.

COLECTIVIZÁ vb. I. tr. A uni într-o comunitate, într-un grup etc. [Cf. fr. collectiviser].

COLECTIVIZÁ vb. tr. a uni într-o comunitate, într-un grup etc. (< fr. collectiviser)

A COLECTIVIZÁ ~éz tranz. 1) (mijloace de producție, pământuri) A trece din proprietate particulară în proprietate colectivă prin naționalizare sau expropriere. 2) (țărani individuali) A uni proprietățile agricole și a determina să lucreze în comun pământul. /<fr. collectiviser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colectivizáre s. v. COOPERATIVIZARE.

colectivizá vb. v. COOPERATIVIZA.

Intrare: colectiviza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colectiviza colectivizare colectivizat colectivizând singular plural
colectivizea colectivizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colectivizez (să) colectivizez colectivizam colectivizai colectivizasem
a II-a (tu) colectivizezi (să) colectivizezi colectivizai colectivizași colectivizaseși
a III-a (el, ea) colectivizea (să) colectivizeze colectiviza colectiviză colectivizase
plural I (noi) colectivizăm (să) colectivizăm colectivizam colectivizarăm colectivizaserăm, colectivizasem*
a II-a (voi) colectivizați (să) colectivizați colectivizați colectivizarăți colectivizaserăți, colectivizaseți*
a III-a (ei, ele) colectivizea (să) colectivizeze colectivizau colectiviza colectivizaseră
Intrare: colectivizare
colectivizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectivizare colectivizarea
plural colectivizări colectivizările
genitiv-dativ singular colectivizări colectivizării
plural colectivizări colectivizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)