9 definiții pentru cooperativizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cooperativizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: cooperativiza] 1 Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative (1). 2 (Iuz; îs) ~a agriculturii Organizare a țăranilor în unități agricole cooperatiste (1).

COOPERATIVIZÁRE, cooperativizări, s. f. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire forțată a țărănimii în cooperative agricole de producție, în România, între 1949 și 1962. – Din cooperativă.

COOPERATIVIZÁRE, cooperativizări, s. f. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire a țărănimii în unități agricole cooperatiste. – Din cooperativă.

COOPERATIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a cooperativiza. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = procesul de atragere a țărănimii în diverse forme ale cooperației în producția agricolă. [< cooperativiza].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cooperativizáre s. f., g.-d. art. cooperativizắrii; pl. cooperativizắri

cooperativizáre s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. cooperativizării; pl. cooperativizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COOPERATIVIZÁRE s. (ieșit din uz) colectivizare.

COOPERATIVIZARE s. (ieșit din uz) colectivizare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COOPERATIVIZÁRE (< cooperativă) s. f. Proces de unire a micilor producători în cooperative. ◊ Cooperativizarea agriculturii = unire a țărănimii în cooperative agricole de producție. În România, între 1949 și 1962, a avut loc o c.a. forțată; în această perioadă zeci de mii de țărani au fost arestați, închiși sau trimiși la muncă forțată, înregistrîndu-se numeroase victime.

Intrare: cooperativizare
cooperativizare substantiv feminin
  • silabație: co-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperativizare
  • cooperativizarea
plural
  • cooperativizări
  • cooperativizările
genitiv-dativ singular
  • cooperativizări
  • cooperativizării
plural
  • cooperativizări
  • cooperativizărilor
vocativ singular
plural

cooperativizare

  • 1. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: colectivizare
    • 1.1. în trecut Cooperativizarea agriculturii = unire forțată a țărănimii în cooperative agricole de producție, în România, între 1949 și 1962.
      surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie:

  • cooperativă
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98