2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colbăít, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1012 / Pl: ~íți, ~e / E: colbăi] 1 (Reg) Prăfuit. 2 (Pex) Murdar.

COLBĂÍT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuít, -ă adj.] – V. colbăi.

COLBĂÍT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuít, -ă adj.] – V. colbăi.

COLBĂÍT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Mold., Transilv.) Plin de praf, acoperit de praf;. prăfuit. Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. – Variantă: colbuít, -ă (GALACTION, O. I 260, COȘBUC, P. I 130) adj.

COLBĂÍT adj. v. prăfos, prăfuit.

colbăí [At: COSTINESCU / Pl: ~ésc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBUÍT, -Ă adj. v. colbăit.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBUÍ vb. IV v. colbăi.

COLBUÍT, -Ă adj. v. colbăit.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.

COLBUÍT, -Ă adj. v. colbăit.

colbăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 să colbăiáscă

colbăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiáscă

A COLBĂÍ ~iésc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi

A SE COLBĂÍ mă ~iésc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi

colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

Intrare: colbăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colbăi colbăire colbăit colbăind singular plural
colbăiește colbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colbăiesc (să) colbăiesc colbăiam colbăii colbăisem
a II-a (tu) colbăiești (să) colbăiești colbăiai colbăiși colbăiseși
a III-a (el, ea) colbăiește (să) colbăiască colbăia colbăi colbăise
plural I (noi) colbăim (să) colbăim colbăiam colbăirăm colbăiserăm, colbăisem*
a II-a (voi) colbăiți (să) colbăiți colbăiați colbăirăți colbăiserăți, colbăiseți*
a III-a (ei, ele) colbăiesc (să) colbăiască colbăiau colbăi colbăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colbui colbuire colbuit colbuind singular plural
colbuiește colbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colbuiesc (să) colbuiesc colbuiam colbuii colbuisem
a II-a (tu) colbuiești (să) colbuiești colbuiai colbuiși colbuiseși
a III-a (el, ea) colbuiește (să) colbuiască colbuia colbui colbuise
plural I (noi) colbuim (să) colbuim colbuiam colbuirăm colbuiserăm, colbuisem*
a II-a (voi) colbuiți (să) colbuiți colbuiați colbuirăți colbuiserăți, colbuiseți*
a III-a (ei, ele) colbuiesc (să) colbuiască colbuiau colbui colbuiseră
Intrare: colbăit
colbăit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colbăit colbăitul colbăi colbăita
plural colbăiți colbăiții colbăite colbăitele
genitiv-dativ singular colbăit colbăitului colbăite colbăitei
plural colbăiți colbăiților colbăite colbăitelor
vocativ singular
plural
colbuit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colbuit colbuitul colbui colbuita
plural colbuiți colbuiții colbuite colbuitele
genitiv-dativ singular colbuit colbuitului colbuite colbuitei
plural colbuiți colbuiților colbuite colbuitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)