13 definiții pentru colțos

colțós, ~oásă a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~óși, ~oáse / E: colț + -os] 1 Cu colții ieșiți. 2 Cu dinții mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arțăgos.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N- I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305.

colțós adj. m., pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoáse

colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse

COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)

COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os

colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colțós adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

COLȚÓS adj. (rar) colțát. (Un obiect ~.)

Intrare: colțos
colțos adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțos colțosul colțoa colțoasa
plural colțoși colțoșii colțoase colțoasele
genitiv-dativ singular colțos colțosului colțoase colțoasei
plural colțoși colțoșilor colțoase colțoaselor
vocativ singular
plural