7 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

col1 sn [At: HEM 1669 / Pl: ~uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Cf fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.

col2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

COL, coluri, s. n. (Anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col.

COL, coluri, s. n. (Anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col.

-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo].

COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât].

-CÓL2 elem. „care cultivă, care locuiește, trăiește”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)

COL1 s. n. 1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os. 2. (bot.) colet. (< fr. col, lat. collum, gât)

COL ~uri n. Parte mai îngustă a unui organ sau a unui os. /<fr. col

COL3(E)-, -COLÍE elem. „fiere, bilă”. (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole)

COL4(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COL s. v. fofează, săgeată.

COL s. (ANAT.) col uterin = cervix; col vezical = cervix.

COL s. (ANAT.) col uterin = cervix; col vezical = cervix.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

col (cóluri), s. n.1. Aripă de moară de vînt. – 2. Rond, gardă. Tc. kol „aripă.” – Der. colgiu, s. m. (gardian; perceptor), din tc. kolcu (Șeineanu, III, 42; Ronzevalle, 141).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

col, cóluri, s.n. (reg.) 1. aripă (de moară de vânt). 2. rând. (în expresia: a fi de col = a fi la rând, a-i veni rândul).

COL secțiunea cea mai strâmtă a ajutajului reactiv.

col, colla (cuv. it. con + art. hot. „cu”), prepoziție cu ajutorul căreia se formează numeroase indicații: col legno*, colla voce*, colla destra („cu dreapta”) etc.

arată toate definițiile

Intrare: col (pref. - clei)
col2 (pref. - clei)
prefix (I7-P)
  • col
Intrare: col (pref. - colon)
col1 (pref. - colon)
prefix (I7-P)
  • col
Intrare: col (pref. - fiere)
col3 (pref. - fiere)
prefix (I7-P)
  • col
Intrare: col (s.n.)
col1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • col
  • colul
  • colu‑
plural
  • coluri
  • colurile
genitiv-dativ singular
  • col
  • colului
plural
  • coluri
  • colurilor
vocativ singular
plural
Intrare: col (suf. - anatomic)
col2 (suf. - anatomic)
sufix (I7-S)
  • col
Intrare: col (suf. - cultivare)
col1 (suf. - cultivare)
sufix (I7-S)
  • col
Intrare: col (suf. - lipici)
col3 (suf. - lipici)
sufix (I7-S)
  • col
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

col (s.n.)

etimologie: