5 definiții pentru col (suf. - cultivare)

col1 sn [At: HEM 1669 / Pl: ~uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Cf fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.

col2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo].

-CÓL2 elem. „care cultivă, care locuiește, trăiește”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-COL1 „care cultivă, care crește, care locuiește, care trăiește, care adoră”. ◊ L. colo, ere „a cultiva, a frecventa, a locui, a venera” > fr. -cole, engl. id., it. -colo > rom. -col.

Intrare: col (suf. - cultivare)
col (suf. - cultivare)