17 definiții pentru coincidență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COINCIDENȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) (a unor lucruri, evenimente, fapte etc.). [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.

coincidență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~din~ / P: co-in~ / Pl: ~țe / E: fr coincidence] 1 Suprapunere exactă Cf congruență. 2 (Fig) Potrivire incidentală și neașteptată a două lucruri, evenimente, fapte etc. Si: (pop) brodire, nimereală.

COINCIDENȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.

COINCIDENȚĂ, coincidențe, s. f. Potrivire (întîmplătoare, neașteptată) a două lucruri, evenimente, fapte etc.

COINCIDENȚĂ s.f. Potrivire (întîmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].

COINCIDENȚĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță. (< fr. coïncidence)

COINCIDENȚĂ ~e f. 1) Caracter coincident; concordanță; congruență. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenței; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence

coincidență f. 1. starea a două lucruri cari coincid; 2. fig. brodire, simultaneitate.

*coincidénță f., pl. e (d. coincident). Starea a doŭă lucrurĭ care coincid, potrivire, simultaneitate: coincidența sosiriĭ și plecăriĭ trenurilor.

coincidință sf vz coincidență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coincidență s. f., g.-d. art. coincidenței; pl. coincidențe

coincidență s. f., g.-d. art. coincidenței; pl. coincidențe

coincidență s. f. → incidență

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COINCIDENȚĂ s. 1. v. concordanță. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)

COINCIDENȚĂ s 1. concordantă, echivalență, (livr.) congruență. (~ unor elemente.) 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)

Coincidență ≠ incoincidență, necoincidență

Intrare: coincidență
coincidență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coincidență
  • coincidența
plural
  • coincidențe
  • coincidențele
genitiv-dativ singular
  • coincidențe
  • coincidenței
plural
  • coincidențe
  • coincidențelor
vocativ singular
plural
coincidință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coincidență, coincidențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.