4 intrări

Articole pe această temă:

45 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cocorí vr [At: LB / Pzi: ~résc / E: cocor2] (Îrg) A se umfla.

cocoáră1 sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / Pl: ~re / E: cocor] (Reg) 1 Cocor1 (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor1 (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab și urât.

cocoáră2 sf vz cocor1

cocór2 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: pbl o variantă morfologică a lui cucui (Cf populus > popor)] (Îrg) Umflătură la cap Si: cucui.

cocór1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oáră, cucoáră sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCOÁRĂ, cocoare, s. f. (Regional) Cocor. Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. – Variantă: cucoáră (IOSIF, PATR. 25, ALECSANDRI,P. III 7) s. f.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucór (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocoară.

!ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (plantă) s. m. art.

plíscul-cocórului (plantă) s. n. art.

Intrare: cocor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocor cocorul
plural cocori cocorii
genitiv-dativ singular cocor cocorului
plural cocori cocorilor
vocativ singular
plural
cocoară
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocoa cocoara
plural cocoare cocoarele
genitiv-dativ singular cocoare cocoarei
plural cocoare cocoarelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucoa cucoara
plural cucoare cucoarele
genitiv-dativ singular cucoare cucoarei
plural cucoare cucoarelor
vocativ singular
plural
cucor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucor cucorul
plural cucori cucorii
genitiv-dativ singular cucor cucorului
plural cucori cucorilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocori
cocori
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: ciocul-cocorului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocul-cocorului
plural
genitiv-dativ singular ciocului-cocorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pliscul-cocorului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pliscul-cocorului
plural
genitiv-dativ singular pliscului-cocorului
plural
vocativ singular
plural