cocorí vr [At: LB / Pzi: ~resc / E: cocor²] (Îrg) A se umfla.

cocoáră¹ sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / Pl: ~re / E: cocor] (Reg) 1 Cocor¹ (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor¹ (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab și urât.

cocoáră² sf vz cocor¹

cocór² sn [At: LB / Pl: ~uri / E: pbl o variantă morfologică a lui cucui (Cf populus > popor)] (Îrg) Umflătură la cap Si: cucui.

cocór¹ sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oáră, cucoáră sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCÓR s. m. v. cocor.

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCÓR s. m. v. cocor.

COCOÁRĂ, cocoare, s. f. (Regional) Cocor. Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. – Variantă: cucoáră (IOSIF, PATR. 25, ALECSANDRI,P. III 7) s. f.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucór (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocoară.

CUCÓR s. m. v. cocor.

!ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (plantă) s. m. art.

cocór s. m., pl. cocóri

plíscul-cocórului (plantă) s. n. art.