2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoáră1 sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / Pl: ~re / E: cocor] (Reg) 1 Cocor1 (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor1 (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab și urât.

cocoáră2 sf vz cocor1

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCOÁRĂ, cocoare, s. f. (Regional) Cocor. Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. – Variantă: cucoáră (IOSIF, PATR. 25, ALECSANDRI,P. III 7) s. f.

cocór1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oáră, cucoáră sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCÓR s. m. v. cocor.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucór (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocoară.

COCÓR ~i m. Pasăre migratoare, cu gâtul și picioarele lungi, de culoare cenușie, cu o pată roșie pe cap și cu penele în formă de seceră la vârful aripilor. /Orig. nec.

cocor m. 1. pasăre călătoare din clasa picioroangelor, cu ciocul și gâtul foarte lungi; călătorind, cocorii formează un triunghiu deschis și cântă neîncetat (Grus cinerea); 2. pl. (Banat) specie de dantelă; 3. momâie de secerător. [Cf. gr. mod. KOKKÓRI, cocoș, care e sensul primitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafă un moț de pene care aduce cu creasta cocoșului; v. cocostârc].

cucoară f. Mold. cocor: cucoarele ’n șiruri sburând spre orizon AL.

cocór m. (ngr. kokkóri și kókkoras, cocoș [V. cocoș și Bern. la kokora]). O pasăre călătoare cenușie de aceĭașĭ formă cu barza, dar ceva maĭ mare (grus cinérea). Cînd călătoresc, cocoriĭ zboară așezațĭ în formă de unghĭ. – În est cocoară, f., pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: cocoară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoa
  • cocoara
plural
  • cocoare
  • cocoarele
genitiv-dativ singular
  • cocoare
  • cocoarei
plural
  • cocoare
  • cocoarelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoa
  • cucoara
plural
  • cucoare
  • cucoarele
genitiv-dativ singular
  • cucoare
  • cucoarei
plural
  • cucoare
  • cucoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cocor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocor
  • cocorul
  • cocoru‑
plural
  • cocori
  • cocorii
genitiv-dativ singular
  • cocor
  • cocorului
plural
  • cocori
  • cocorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoa
  • cocoara
plural
  • cocoare
  • cocoarele
genitiv-dativ singular
  • cocoare
  • cocoarei
plural
  • cocoare
  • cocoarelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoa
  • cucoara
plural
  • cucoare
  • cucoarele
genitiv-dativ singular
  • cucoare
  • cucoarei
plural
  • cucoare
  • cucoarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucor
  • cucorul
  • cucoru‑
plural
  • cucori
  • cucorii
genitiv-dativ singular
  • cucor
  • cucorului
plural
  • cucori
  • cucorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoară cucoară

  • exemple
    • Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

cocor cocoară cucoară cucor

  • 1. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80.
      surse: DLRLC
    • Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73.
      surse: DLRLC
    • Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378.
      surse: DLRLC

etimologie: