2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cochetare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 220/11 / Pl: ~tări / E: cocheta] 1 Încercare de a atrage atenția, interesul cuiva printr-un mod de comportare atrăgător Și cochetat (1). 2 Schimb de vorbe curtenitoare Si: cochetat (2).

cocheta vi [At: EMINESCU, P. 307 / Pzi: ~tez / E: fr coqueter] 1 A căuta să placă, să atragă atenția, interesul unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător. 2 A schimba cu cineva vorbe curtenitoare.

COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A se strădui, a căuta să placă, să atragă atenția, a uza de cochetărie pentru a provoca interesul, simpatia (mai ales a unei persoane de sex opus). Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162.

COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relații de prietenie sau de alianță cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].

COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)

A COCHETÁ ~éz intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter

*cochetéz v. intr. (fr. coqueter, d. coq, cocoș). Mă arăt cochet. A cocheta cu cineva, a-ĭ face curte și a ți se primi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cochetá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocheteáză

cochetá vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, 3 sg. și pl. cocheteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cochetare
cochetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cochetare
  • cochetarea
plural
  • cochetări
  • cochetările
genitiv-dativ singular
  • cochetări
  • cochetării
plural
  • cochetări
  • cochetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocheta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocheta
  • cochetare
  • cochetat
  • cochetatu‑
  • cochetând
  • cochetându‑
singular plural
  • cochetea
  • cochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cochetez
(să)
  • cochetez
  • cochetam
  • cochetai
  • cochetasem
a II-a (tu)
  • cochetezi
(să)
  • cochetezi
  • cochetai
  • cochetași
  • cochetaseși
a III-a (el, ea)
  • cochetea
(să)
  • cocheteze
  • cocheta
  • cochetă
  • cochetase
plural I (noi)
  • cochetăm
(să)
  • cochetăm
  • cochetam
  • cochetarăm
  • cochetaserăm
  • cochetasem
a II-a (voi)
  • cochetați
(să)
  • cochetați
  • cochetați
  • cochetarăți
  • cochetaserăți
  • cochetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cochetea
(să)
  • cocheteze
  • cochetau
  • cocheta
  • cochetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocheta

  • 1. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: flirta un exemplu
    exemple
    • Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162.
      surse: DLRLC

etimologie: