7 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coca smi [At: DEX2 / E: fr coca] Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). corectată

CÓCA1, coca, s. m. Arbust exotic înalt de 2-3 m, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr., engl. coca.

CÓCA®2, coca, s. f. Coca-cola. – Din fr., engl. coca.

CÓCA s. m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.

CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].

CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca)

Cóca s. f. (alim.) Coca-Cola ◊ „Tânărul intră de 23 ori în magazin «să bea o Coca».” R.l. 22 IX 93 p. 5; v. și dughenar (prescurtare din Coca[-Cola])

CÓCA m. Arbust exotic ale cărui frunze conțin cocaină. /<fr. coca

coca f. arbust din America de S. ale cărui frunze au proprietăți narcotice.

cócă4 sf [At: CABA, SĂL. 96 / E: fo] (Orn) Ceucă (Coloeus momedula).

co1 sf [At: PANN, P. V. III / V: coacă, coc (Pl: ~uri) sn / E: nct] 1 Aluat (pentru produse de patiserie, de panificație). 2 (Îe) A se face ~ A se îmbăta foarte tare. 3 (Îs) Minte de ~ Prost. 4 Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.

co3 sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.

co2 sf [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coque] 1 Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2 Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. 3 Construcție în formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. sb. koka, it. cucco.

CÓCĂ2, coci, s. f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. – Din fr. coque.

CÓCĂ2, coci, s. f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. – Din fr. coque.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco.

CÓCĂ1 s. f. 1. Aluat. Cocă de făină de grîu. 2. (Rar) Sos gros, pastă (făcută din făină și amestecată cu apa sau zeama de la supă). Ciulamaua, șeful o mînca pe îndelete; învîrtind furculița cu dumicatul în coca moale. PAS, Z. I 269. 3. Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (mai ales hîrtie). Spetezele [zmeului] mai adesea se lipesc cu cocă. ISPIRESCU, la TDRG.

arată toate definițiile

Intrare: coca (arbust)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coca
plural
  • coca
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • koca
plural
  • koca
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coca (băutură)
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coca
plural
  • coca
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocă
cocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cocă (aluat)
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • coca
plural
genitiv-dativ singular
  • cocăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocă (copil)
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • coca
plural
genitiv-dativ singular
  • cocăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocă (la nave)
cocă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • coca
plural
  • coci
  • cocile
genitiv-dativ singular
  • coci
  • cocii
plural
  • coci
  • cocilor
vocativ singular
plural
Intrare: Erythroxylum coca
Erythroxylum coca  nomenclatura binară
compus
  • Erythroxylum coca

coca (arbust) koca

  • 1. Arbust exotic înalt de 2-3 m, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

coca (băutură)

etimologie:

cocă (aluat)

  • 1. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aluat un exemplu
    exemple
    • Cocă de făină de grâu.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A se face cocă = a se îmbăta foarte tare.
      surse: DEX '09 sinonime: îmbăta
    • 1.2. Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pap un exemplu
      exemple
      • Spetezele [zmeului] mai adesea se lipesc cu cocă. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Minte de cocă = minte greoaie.
      surse: NODEX
  • 2. rar Sos gros, pastă (făcută din făină și amestecată cu apa sau zeama de la supă).
    surse: DLRLC sinonime: pastă sos un exemplu
    exemple
    • Ciulamaua, șeful o mînca pe îndelete; învîrtind furculița cu dumicatul în coca moale. PAS, Z. I 269.
      surse: DLRLC

etimologie:

cocă (copil)

etimologie:

cocă (la nave)

  • 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Construcție în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.
      surse: DN

etimologie: