CÓCA¹, coca, s. m. Arbust exotic înalt de 2-3 m, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr., engl. coca.

CÓCA^®2, coca, s. f. Coca-cola. – Din fr., engl. coca.

coca smi [At: DEX² / E: fr coca] Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). corectată

CÓCA s. m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.

CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].

CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca)

Cóca s. f. (alim.) Coca-Cola ◊ „Tânărul intră de 23 ori în magazin «să bea o Coca».” R.l. 22 IX 93 p. 5; v. și dughenar (prescurtare din Coca[-Cola])

CÓCA m. Arbust exotic ale cărui frunze conțin cocaină. /<fr. coca

coca f. arbust din America de S. ale cărui frunze au proprietăți narcotice.

CÓCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. sb. koka, it. cucco.

coc⁶ sn vz cocă¹

cócă⁴ sf [At: CABA, SĂL. 96 / E: fo] (Orn) Ceucă (Coloeus momedula).

cocă¹ sf [At: PANN, P. V. III / V: coacă, coc (Pl: ~uri) sn / E: nct] 1 Aluat (pentru produse de patiserie, de panificație). 2 (Îe) A se face ~ A se îmbăta foarte tare. 3 (Îs) Minte de ~ Prost. 4 Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.

cocă³ sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.

cocă² sf [At: DEX² / Pl: coci / E: fr coque] 1 Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2 Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. 3 Construcție în formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.

koca smi vz coca

CÓCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco.

CÓCĂ¹ s. f. 1. Aluat. Cocă de făină de grîu. 2. (Rar) Sos gros, pastă (făcută din făină și amestecată cu apa sau zeama de la supă). Ciulamaua, șeful o mînca pe îndelete; învîrtind furculița cu dumicatul în coca moale. PAS, Z. I 269. 3. Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (mai ales hîrtie). Spetezele [zmeului] mai adesea se lipesc cu cocă. ISPIRESCU, la TDRG.