3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cócă2 sf [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coque] 1 Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2 Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. 3 Construcție în formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.

cócă3 sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.

cócă4 sf [At: CABA, SĂL. 96 / E: fo] (Orn) Ceucă (Coloeus momedula).

cócă1 sf [At: PANN, P. V. III / V: coácă, coc (Pl: -uri) sn / E: nct] 1 Aluat (pentru produse de patiserie, de panificație). 2 (Îe) A se face ~ A se îmbăta foarte tare. 3 (Îs) Minte de ~ Prost. 4 Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. sb. koka, it. cucco.

CÓCĂ2, coci, s. f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. – Din fr. coque.

CÓCĂ2, coci, s. f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. – Din fr. coque.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ2 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdâtor cu care ne adresăm lor) Copil mic (indiferent de sex).

CÓCĂ1 s. f. 1. Aluat. Cocă de făină de grîu. 2. (Rar) Sos gros, pastă (făcută din făină și amestecată cu apa sau zeama de la supă). Ciulamaua, șeful o mînca pe îndelete; învîrtind furculița cu dumicatul în coca moale. PAS, Z. I 269. 3. Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (mai ales hîrtie). Spetezele [zmeului] mai adesea se lipesc cu cocă. ISPIRESCU, la TDRG.

cócă1 (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi

cócă2 (parte a unui avion, a unei nave) s. f., g.-d. art. cócii; pl. coci

cócă (la nave) s. f., g.-d. art. cócii; pl. coci

cócă (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi

CÓCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

CÓCĂ s. 1. v. aluat. 2. lipici, pap, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hârtie.)

CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave și de învelișul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelișul exterior. ♦ Construcție în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque].

CÓCĂ s. f. 1. corp al unei nave. 2. învelișul exterior al unui avion. ◊ construcție în formă de bărci a hidroavioanelor. (< fr. coque)

Intrare: cocă (la nave)
cocă (la nave) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular co coca
plural coci cocile
genitiv-dativ singular coci cocii
plural coci cocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocă (copil, aluat)
cocă (copil, aluat) substantiv feminin (numai) singular
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular co coca
plural
genitiv-dativ singular cocăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocă
cocă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

cocă (la nave)

  • 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Construcție în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.
      surse: DN

etimologie: