2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobăit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cobăî] (Mol) 1 (D. păsări) Care suferă de țâfnă. 2 (D. copii; pan) Care zăbovește.

cobăit1 sn [At: H XII 281 / Pl: nct / E: cobăi] Țipăt lugubru, prevestitor de rele.

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.[1]

  1. în original: „care” — cata

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, ticăit, zăbavnic. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13.

COBĂÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe

cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR.

cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.

cobăí vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~iésc / E: cobe] (D. păsări) A scoate țipete lugubre, prevestitoare de rele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cobăít (reg.) adj. m., pl. cobăíți; f. cobăítă, pl. cobăíte

cobăít adj. m., pl. cobăíți; f. sg. cobăítă, pl. cobăíte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobăít s.n. (reg.) țipăt cobitor.

cobăí, cobăiésc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.

Intrare: cobăit
cobăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobăit
  • cobăitul
  • cobăitu‑
  • cobăi
  • cobăita
plural
  • cobăiți
  • cobăiții
  • cobăite
  • cobăitele
genitiv-dativ singular
  • cobăit
  • cobăitului
  • cobăite
  • cobăitei
plural
  • cobăiți
  • cobăiților
  • cobăite
  • cobăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cobăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobăi
  • cobăire
  • cobăit
  • cobăitu‑
  • cobăind
  • cobăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobăiește
(să)
  • cobăiască
  • cobăia
  • cobăi
  • cobăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobăiesc
(să)
  • cobăiască
  • cobăiau
  • cobăi
  • cobăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cobăit

etimologie:

  • cf. cobe
    surse: DEX '98 DEX '09