10 definiții pentru cobăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.
cobăit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cobăî] (Mol) 1 (D. păsări) Care suferă de țâfnă. 2 (D. copii; pan) Care zăbovește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.[1]
- în original: „care” — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, ticăit, zăbavnic. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COBĂIT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cobăit1 (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăită, pl. cobăite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cobăit (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăită, pl. cobăite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cobăit adj. m., pl. cobăiți; f. sg. cobăită, pl. cobăite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cobăit, cobăităadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care nu este bun de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13. DLRLC
-
etimologie:
- cobe DEX '98 DEX '09