2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coalizat, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 1 / P: co-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: coaliza] Aliat cu alții pentru realizarea unui scop comun.
coalizat m. cel ce a făcut o coalițiune: coalizații invadară Franța în 1814.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coalizát, -ă adj. (fr. coalisé). Aliat p. ofensivă: puterĭ coalizate. Subst. Coalizațiĭ nu se putură înțelege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, grupări politice, persoane etc.) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coaliza vrr [At: BĂLCESCU, M. V. 438 / P: co-a~ / Pzi: ~zez / E: fr coaliser] (D. state, partide, persoane etc.) A se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, partide, clase sociale, persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. (Despre popoare, state, clase sociale, partide sau persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în vederea atingerii unor țeluri comune. [Dușmanii lui Mihai Viteazul] se încredințară că singuri nu pot face nimic împotrivă-i, ci numai coalizîndu-se toți împreună. BĂLCESCU, O. II 289. ◊ Tranz. Propunerea partidului nostru de a coaliza toate partidele și grupările democratice sau care atunci se pretindeau a fi democratice nu a putut fi realizată decît în cadrul Blocului Național Democrat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 26. – Pronunțat: co-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor țeluri comune. [< fr. coaliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COALIZÁ vb. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliție. (< fr. coaliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE COALIZÁ mă ~éz intranz. A se uni printr-o coaliție; a face o coaliție. [Sil. co-a-] /<fr. coaliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coalizà v. a forma o coalițiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coalizéz (mă) v. refl. (fr. se coaliser, d. lat. co-aléscere, a se uni). Mă aliez p. ofensivă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!coalizá (a se ~) (co-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se coalizeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coalizá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coalizéz, 3 sg. și pl. coalizeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coalizez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COALIZÁ vb. a se uni. (S-au ~ împotriva dușmanului comun.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: co-a-
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
coaliza
- 1. (Despre state, grupări politice, persoane etc.) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție.exemple
- [Dușmanii lui Mihai Viteazul] se încredințară că singuri nu pot face nimic împotrivă-i, ci numai coalizîndu-se toți împreună. BĂLCESCU, O. II 289.surse: DLRLC
- tranzitiv Propunerea partidului nostru de a coaliza toate partidele și grupările democratice sau care atunci se pretindeau a fi democratice nu a putut fi realizată decît în cadrul Blocului Național Democrat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 26.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză coalisersurse: DEX '09 DEX '98 DN