13 definiții pentru coafură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COAFÚRĂ, coafuri, s. f. Fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei). – Din fr. coiffure.

COAFÚRĂ, coafuri, s. f. Fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei). – Din fr. coiffure.

coafúră sf [At: ALECSANDRI, T. 13 / V: (înv) ~fiúr (Pl: ~fiure) / Pl: ~ri / E: fr coiffure] 1 Aranjare (cu artă) a părului (mai ales al femeilor). 2 Meseria celui care coafează.

COAFÚRĂ, coafuri, s. f. Felul de aranjare a părului de pe cap (mai ales la femei). Pălării minuscule cocoțate pe coafuri imense. C. PETRESCU, C. V. 74. Coafurile cu flori... cu panglice și cu pene. ODOBESCU, S. I 384. ◊ Fig. Cîteva din toaletele și coafurile cu pene de struț părăsiseră de-asemenea sala. DUMITRIU, B. F. 160. – Pronunțat: co-a-.

COAFÚRĂ s.f. Aranjament al părului, pieptănătură (în special la femei). [< fr. coiffure].

COAFÚRĂ s. f. pieptănătură, ondulare a părului la femei. (< fr. coiffure)

COAFÚRĂ ~i f. Aranjament al părului; mod de dispunere a părului. [G.-D. coafurii; Sil. coa-fu-] /<fr. coiffure

coafură f. 1. găteală de cap; 2. găteală la cap după obiceiul locului (= fr. coiffure).

*coafúră (oa 2 silabe) f., pl. ĭ (fr. coiffure. V. coĭfură). Barb. Peptănătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coafúră (coa-) s. f., g.-d. art. coafúrii; pl. coafúri

coafúră s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coafúrii; pl. coafúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COAFÚRĂ s. freză, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofârță. (O ~ la modă.)

COAFU s. freză, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ la modă.)

Intrare: coafură
  • silabație: coa-fu-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coafu
  • coafura
plural
  • coafuri
  • coafurile
genitiv-dativ singular
  • coafuri
  • coafurii
plural
  • coafuri
  • coafurilor
vocativ singular
plural

coafură

  • 1. Fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei).
    exemple
    • Pălării minuscule cocoțate pe coafuri imense. C. PETRESCU, C. V. 74.
      surse: DLRLC
    • Coafurile cu flori... cu panglice și cu pene. ODOBESCU, S. I 384.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîteva din toaletele și coafurile cu pene de struț părăsiseră de-asemenea sala. DUMITRIU, B. F. 160.
      surse: DLRLC

etimologie: