CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș¹ (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

coșniță sf [At: PALIA (1581), 164/7 / V: coj~, cuș~ / Pl: ~țe / E: vsl косъниса, bg rs хощница, srb хощница] 1 Coș (1) mic de nuiele sau de papură pentru cumpărături sau pentru transportat mâncarea la lucru. 2 (Pfm; îe) Doar n-ai căzut cu ~ța din cer Nu ești de neam mare. 3 (Îae) Nu e nimic de capul tău. 4 (Îs) Bani de (sau pentru) ~ Suma zilnică pentru cumpărături într-o gospodărie. 5 (Fam; îe) A face ~ța A face cumpărăturile zilnice. 6 (Reg; spc) Stup. corectată

CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș¹ mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguit. Oamenii se întinseseră mai bine, peste pat, mîncînd încet din coșnița plină cu gogoși și șorici. PREDA, I. 110. Ucenicul era trimis la patron acasă și ducea coșnița de tîrguieli din piață. PAS, Z. I 256. Eu întorceam capul de la coșniță, dar jimbla și salamul miroseau, iar alunele și migdalele sunau. DELAVRANCEA, H. D. 48. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. Cîteva zeci de lei pentru coșniță și cheltuieli mărunte. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50.

CÓȘNIȚĂ ~e f. 1) Coș de dimensiuni mijlocii, cu o toartă sau două, folosit pentru cumpărături sau alte lucruri mărunte. ◊ Bani de (sau pentru) ~ bani prevăzuți pentru cumpărături alimentare zilnice. 2) Stup primitiv împletit din lozie, papură sau paie. /<sl. košinica

coșniță f. 1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit: bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].

cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil.

cojniță sf vz coșniță

cușniță² sf vz coșniță corectată

cójniță, V. coșniță.

cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe

cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe

coșniță, -țe.

CÓȘNIȚĂ s. v. stup.

CÓȘNIȚĂ s. (Transilv.) țechiră. (S-a întors de la piață cu ~ plină.)

coșniță s. v. STUP.

COȘNIȚĂ s. (Transilv.) țechiră. (S-a întors de la piață cu ~ plină.)

cóșniță (cóșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar.

cóșniță, coșnițe, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior cu pământ (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic, 1986: 48). – Din sl. košǐnica (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

cóșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.