20 de definiții pentru coșniță cojniță cușniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșniță sf [At: PALIA (1581), 164/7 / V: coj~, cuș~ / Pl: ~țe / E: vsl косъниса, bg rs хощница, srb хощница] 1 Coș (1) mic de nuiele sau de papură pentru cumpărături sau pentru transportat mâncarea la lucru. 2 (Pfm; îe) Doar n-ai căzut cu ~ța din cer Nu ești de neam mare. 3 (Îae) Nu e nimic de capul tău. 4 (Îs) Bani de (sau pentru) ~ Suma zilnică pentru cumpărături într-o gospodărie. 5 (Fam; îe) A face ~ța A face cumpărăturile zilnice. 6 (Reg; spc) Stup. corectată

CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguit. Oamenii se întinseseră mai bine, peste pat, mîncînd încet din coșnița plină cu gogoși și șorici. PREDA, I. 110. Ucenicul era trimis la patron acasă și ducea coșnița de tîrguieli din piață. PAS, Z. I 256. Eu întorceam capul de la coșniță, dar jimbla și salamul miroseau, iar alunele și migdalele sunau. DELAVRANCEA, H. D. 48. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. Cîteva zeci de lei pentru coșniță și cheltuieli mărunte. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50.

CÓȘNIȚĂ ~e f. 1) Coș de dimensiuni mijlocii, cu o toartă sau două, folosit pentru cumpărături sau alte lucruri mărunte. ◊ Bani de (sau pentru) ~ bani prevăzuți pentru cumpărături alimentare zilnice. 2) Stup primitiv împletit din lozie, papură sau paie. /<sl. košinica

coșniță f. 1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit: bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].

cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil.

cojniță sf vz coșniță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe

cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓȘNIȚĂ s. (Transilv.) țechiră. (S-a întors de la piață cu ~ plină.)

COȘNIȚĂ s. (Transilv.) țechiră. (S-a întors de la piață cu ~ plină.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cóșniță (cóșnițe), s. f.1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóșniță, coșnițe, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior cu pământ (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic, 1986: 48). – Din sl. košǐnica (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

cóșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.

Intrare: coșniță
coșniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșniță
  • coșnița
plural
  • coșnițe
  • coșnițele
genitiv-dativ singular
  • coșnițe
  • coșniței
plural
  • coșnițe
  • coșnițelor
vocativ singular
plural
cojniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cojniță
  • cojnița
plural
  • cojnițe
  • cojnițele
genitiv-dativ singular
  • cojnițe
  • cojniței
plural
  • cojnițe
  • cojnițelor
vocativ singular
plural
cușniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușniță
  • cușnița
plural
  • cușnițe
  • cușnițele
genitiv-dativ singular
  • cușnițe
  • cușniței
plural
  • cușnițe
  • cușnițelor
vocativ singular
plural

coșniță cojniță cușniță

  • 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: țechiră 3 exemple
    exemple
    • Oamenii se întinseseră mai bine, peste pat, mîncînd încet din coșnița plină cu gogoși și șorici. PREDA, I. 110.
      surse: DLRLC
    • Ucenicul era trimis la patron acasă și ducea coșnița de tîrguieli din piață. PAS, Z. I 256.
      surse: DLRLC
    • Eu întorceam capul de la coșniță, dar jimbla și salamul miroseau, iar alunele și migdalele sunau. DELAVRANCEA, H. D. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Câteva zeci de lei pentru coșniță și cheltuieli mărunte.
        surse: DLRLC
  • 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stup un exemplu
    exemple
    • Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: