coșmár sn [At: NEGRUZZI, S. I, 295 / Pl: ~uri / E: fr cauchemar] 1 Vis urât. 2 Vis care dă senzația de apăsare și de înăbușire. 3 Viziune înfricoșătoare. 4 (Pex) Obsesie înfricoșătoare. 5 (Fig) Stare de grijă apăsătoare și obsedantă.

COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Gând obsedant, apăsător. – Din fr. cauchemar.

COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. – Din fr. cauchemar.

COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis greu, cu senzații de apăsare și înăbușire. Privi toată încăperea, trezit ca după un somn nespus de lung, străbătut de coșmaruri. CAMILAR, N. II 156. Nu știu cît s-ar fi prelungit coșmarul acesta, dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. ◊ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. Nesiguranța vieții îl aducea la disperare. Avînd un mic capital, care-i asigura întrucîtva viața, acest capital a ajuns să fie coșmarul lui, tremura mereu ca să nu-l piardă. GHEREA, ST. CR. II 337.

COȘMÁR s.n. 1. Vis care dă senzații de apăsare și de înăbușire. 2. (Fig.) Stare de grijă apăsătoare, obsedantă. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantomă].

COȘMÁR s. n. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie. ◊ (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă. (< fr. cauchemar)

COȘMÁR ~uri n. 1) Vis urât și apăsător. 2) fig. Grijă mare și obsedantă. /<fr. cauchemar

coșmar n. 1. un fel de năbușire sau înnecăciune în somn din cauza îngreunării stomacului: 2. fig. viziune îngrozitoare, obsesiune (= fr. cauchemar).

*coșmár n., pl. urĭ (fr. cauchemar). Vis oribil. Fig. Lucru care te îngrozește.

coșmár s. n., pl. coșmáruri

coșmár s. n., pl. coșmáruri

coșmar, pl. coșmaruri

coșmár (coșmáruri), s. n. – Vis urît. Fr. cauchemar.