COȘMAR, coșmaruri, s. n. Vis greu, cu senzații de apăsare și înăbușire. Privi toată încăperea, trezit ca după un somn nespus de lung, străbătut de coșmaruri. CAMILAR, N. II 156. Nu știu cît s-ar fi prelungit coșmarul acesta, dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. ◊ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. Nesiguranța vieții îl aducea la disperare. Avînd un mic capital, care-i asigura întrucîtva viața, acest capital a ajuns să fie coșmarul lui, tremura mereu ca să nu-l piardă. GHEREA, ST. CR. II 337.