27 de definiții pentru coșciug cosciug cociug corciug coștig coștiug cuschiug (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș1).

coșciug sn [At: CORESI, EV. 347/24 / V: coci~, corci~, cosci~, ~știg, ~ști~, cuschi~ / Pl: ~uge / E: vsl ковьчегъ, după coș3] 1-4 (Îrg; șlp) Coș3 (1-2) (mic). 5 (Reg) Coș3 (1) din papură, în patru colțuri. 6 (Pex) Ladă. 7 (Pex) Grămadă. 8 (Spc) Coșuleț din scoarță de copac îndoită la mijloc, iar la capete prinsă cu crenguțe de brad, în care se culeg fragi și zmeură. 9 (Spc) Sicriu. 10 (Nob) Trunchiul unui animal (mare), golit de organe interne Si: burduf, carcasă, foale. 11 Parte a căruței Cf coș (18). 13 (Reg; îf coștiug) Coteț de găini. corectată

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș1).

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. (Și în forma cosciug) 1. Sicriu. Popor mult, oameni tăcuți care răzbătuseră prin multe furtuni, cu capul gol, împresurară coșciugul plin de flori de primăvară. SADOVEANU, O. I 258. O trăsură neagră, ca un cosciug imens, aștepta la poartă. SAHIA, N. 58. Deschisă ședea groapa, coșciugul sta deschis, Și soarele o rază de-adio îmi trimise, Spărgînd o clipă norii din-naltul său abis. MACEDONSKI, O. I 46. 2. (Regional, rar) Coșniță de papură în patru colțuri, întrebuințată de obicei pentru tîrguieli. Să învețe a împleti coșnițe sau coșciuge. DRĂGHICI, R. 105. – Variantă: cosciúg s. n.

COȘCIÚG ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; raclă; sicriu. /<sl. kovuțegu

COȘCIUG s.n. 1. (Mold.) Coș. Adormi pre coșciugul cu smochine. DOSOFTEI, VS; cf. NCCD (gl.). 2. (ȚR) Sicriu. B: Luară trupul de-l băgară într-un coșciug. NB, 184 Și pui acoperămîntul deasupra coșciugului. MĂRG. 1691, 25v. Și deaca-i văzu beat, îl băgă într-un coșciug. E 1717, 177v; cf. NB, 201, 202; GI 17r; MĂRG. 1746, 27v. // A: Iară ei avea un secrei ... umplut de alțe lucruri, cît să se îngreiadză ca și de un om . . . "Să nu vă ispitiți a face cinste coșciugului acestuia plin cu fîn. MP 1691, 18r; cf. MP 1691, 18r. C: Dară coșciugul monarhului au fost larg. ÎMP, 70r. 3 (Mold.) Burduf. Pre svinți îi băgară în coșciuge de bou si-i aruncară în mare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. kovŭčegŭ, apropiat de coș. Cf. c o,r f ă, z i m b i l; c o p î r ș e u, l a d ă.

coșciug n. 1. Mold. coșniță de papură, ladă în genere: coșciugu ca păpuși AL.; 2. ladă în care se închide mortul (sens excluziv muntean). [Slav. KOVUČEGŬ, coșniță (influențat de coș); sensul 2 prezintă aceeaș restricțiune ca sinonimele sicriu (Mold.) și tron (Tr.)].

coșcĭúg n., pl. e și urĭ (vsl. kovŭčegŭ, rut. kovčeg, ladă, infl. de coș. Cp. și cu căuș, căuc). Vest. Secriŭ, raclă: un mort într’un coșcĭug. – În est și nord cocĭug, „coșniță”.

COSCIÚG s. n. v. coșciug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: coșciug
coșciug1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșciug
  • coșciugul
  • coșciugu‑
plural
  • coșciuge
  • coșciugele
genitiv-dativ singular
  • coșciug
  • coșciugului
plural
  • coșciuge
  • coșciugelor
vocativ singular
plural
coșciug2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșciug
  • coșciugul
  • coșciugu‑
plural
  • coșciuguri
  • coșciugurile
genitiv-dativ singular
  • coșciug
  • coșciugului
plural
  • coșciuguri
  • coșciugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosciug
  • cosciugul
  • cosciugu‑
plural
  • cosciuge
  • cosciugele
genitiv-dativ singular
  • cosciug
  • cosciugului
plural
  • cosciuge
  • cosciugelor
vocativ singular
plural
cociug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corciug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuschiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coșciug cosciug cociug corciug coștig coștiug cuschiug

  • 1. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: raclă sicriu attach_file 3 exemple
    exemple
    • Popor mult, oameni tăcuți care răzbătuseră prin multe furtuni, cu capul gol, împresurară coșciugul plin de flori de primăvară. SADOVEANU, O. I 258.
      surse: DLRLC
    • O trăsură neagră, ca un cosciug imens, aștepta la poartă. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
    • Deschisă ședea groapa, coșciugul sta deschis, Și soarele o rază de-adio îmi trimise, Spărgînd o clipă norii din-naltul său abis. MACEDONSKI, O. I 46.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Coșniță de papură în patru colțuri, întrebuințată de obicei pentru târguieli.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să învețe a împleti coșnițe sau coșciuge. DRĂGHICI, R. 105.
      surse: DLRLC

etimologie: