CLOROZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și a mugurilor, ca urmare a pierderii clorofilei. – Din fr. chlorose.

cloroză sf [At: BIANU, D. S. / V: (iuz) hl~ / Pl: ~ze / E: fr chlorose] 1 Formă de anemie caracterizată prin micșorarea cantității de hemoglobină din sânge și o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2 Boală a plantelor manifestată prin distrugerea clorofilei și decolorarea frunzelor și a mugurilor.

CLOROZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizată prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor și a mugurilor. – Din fr. chlorose.

CLOROZĂ s. f. 1. Boală caracterizată prin micșorarea cantității de hemoglobina din globulele roșii din sînge. V. anemie. 2. Stare patologică a plantelor, care se manifestă prin îngălbenirea totală sau parțială a frunzelor și a mugurilor datorită distrugerii clorofilei din celule (din lipsă de aer, de lumină sau din lipsa fierului în sol).

CLOROZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sînge. 2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr. chlorose, cf. gr. chloros – verde].

CLOROZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose)

CLOROZĂ ~e f. 1) Stare de slăbire a organismului provocată de schimbarea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge; anemie. 2) (despre plante verzi) Boală a plantelor cauzată de lipsa de clorofilă, care se manifestă prin îngălbenire. /<fr. chlorose

cloroză f. 1. Med. coloare palidă, boală produsă prin alterarea sângelui și particulară fetelor tinere; 2. Bot. ofilirea plantelor.

*cloróză f., pl. e (d. clor cu suf. medical -oză). Med. Boală care te face palid (nu gălbenare) din pricina anemiiĭ și care se vindecă pin medicamente care conțin fer.

cloroză s. f., g.-d. art. clorozei; pl. cloroze

cloroză s. f., g.-d. art. clorozei; pl. cloroze

cloroză s. f., g.-d. art. clorozei; pl. cloroze

cloroză, -ze.

CLORÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Formă de anemie, întîlnită mai frecvent la fetele tinere, caracterizată prin culoarea palidă-verzuie a pielii și prin scăderea considerabilă a hemoglobinei. 2. Simptom de boală întîlnit la plante, manifestat prin îngălbenirea frunzelor, ca urmare a diminuării sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variații sezoniere ale unor factori de mediu (lumină, temperatură, umiditate), deficiența sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficiența fierului determinată de excesul de calciu), acțiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), acțiunea unor substanțe toxice.

CLOROZĂ s. (MED.) (pop.) gălbeneală.

CLOROZĂ s. (MED.) (pop.) gălbeneală.