opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.

CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.

clorótic, ~ă [At: DELAVRANCEA, S. 114 / V: (iuz) ~rit~, ~rítică / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chlorotique] 1-2 smf, a (Om) bolnav de cloroză. 3-5 smf, a (Pex) (Om, rar, plantă) fără vigoare Cf cloroză.

CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de cloroză; p. ext. palid, anemic, bolnăvicios; firav, lipsit de vigoare. Avea... două fete subțiri, clorotice și urîte. C. PETRESCU, S. 182. Cînd literații... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte constipat și pentru grațiile cutărei contese clorotice și corupte... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi și că, în sfirșit, pot trăi din literatură. IONESCU-RION, C. 115.

CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].

CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)

CLORÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bolnav de cloroză; anemic. 2) fig. rar Care are o constituție lipsită de vigoare; plăpând; firav; gingaș. /<fr. chlorotique

*clorótic, -ă adj. (lat. medical chloroticus, d. vgr. hlorótes, coloarea verde gălbie). Med. Bolnav de cloroză: o fată clorotică. Relativ la cloroză: simptome clorotice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; adj. f., s. f. clorótică, pl. clorótice

clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; f. sg. clorótică, pl. clorótice

Intrare: clorotic (adj.)
clorotic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorotic
  • cloroticul
  • cloroticu‑
  • clorotică
  • clorotica
plural
  • clorotici
  • cloroticii
  • clorotice
  • cloroticele
genitiv-dativ singular
  • clorotic
  • cloroticului
  • clorotice
  • cloroticei
plural
  • clorotici
  • cloroticilor
  • clorotice
  • cloroticelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: clorotic (s.m.)
clorotic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorotic
  • cloroticul
  • cloroticu‑
plural
  • clorotici
  • cloroticii
genitiv-dativ singular
  • clorotic
  • cloroticului
plural
  • clorotici
  • cloroticilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clorotic, -ă clorotică

  • 1. (Om) bolnav de cloroză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune (Om) Palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anemic (adj.) anemic, -ă (persoană) bolnăvicios firav gingaș palid plăpând 2 exemple
      exemple
      • Avea... două fete subțiri, clorotice și urîte. C. PETRESCU, S. 182.
        surse: DLRLC
      • Cînd literații... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte constipat și pentru grațiile cutărei contese clorotice și corupte... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi și că, în sfirșit, pot trăi din literatură. IONESCU-RION, C. 115.
        surse: DLRLC
    • 1.2. botanică (Despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă.
      surse: DN

etimologie: