CLOROTIC, -Ă, clorotici, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de cloroză; p. ext. palid, anemic, bolnăvicios; firav, lipsit de vigoare. Avea... două fete subțiri, clorotice și urîte. C. PETRESCU, S. 182. Cînd literații... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte constipat și pentru grațiile cutărei contese clorotice și corupte... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi și că, în sfirșit, pot trăi din literatură. IONESCU-RION, C. 115.