3 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloánță sf [At: ALECSANDRI, P. I 6 / V: cleo~ / Pl: ~țe / E: ns cf clonț] l(Pop) 1 Babă urâtă, fără dinți și rea. 2 (Pfm; îs) (Știrba) Baba ~a Personaj de basm, vrăjitoare bătrână foarte urâtă și rea. 3 (Fam; prt) Gură (1).

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț.

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț.

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. (Popular). 1. Babă știrbă, rea și arțăgoasă. Cum dracul să trec prin ietacul cloanței? ALECSANDRI, T. I 52. Și tot toarce, cloanța, toarce, Din măsele clănțănind. ALECSANDRI, P. A. 37. Șoim vestit este Vîlcan. Suflet dres și trup vrăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit, Nici de cloanțe Cătrănit. TEODORESCU, P. P. 554. ◊ Fig. Aici e cuibarul bunicelor și cloanțelor furtunilor. SADOVEANU, M. C. 96. 2. (Familiar, disprețuitor) Gură. Ei îi trag cu cloanța... se-ncontrează cu sfînta maică. CAMILAR, N. II 405.

CLOÁNȚĂ ~e f. pop. depr. Femeie bătrână, urâtă și răutăcioasă. ◊ Baba-~a personaj folcloric cu chip de vrăjitoare urâtă și răutăcioasă. /Din clonț

cloanță f. babă fără dinți, vrăjitoare bătrână: cloanța toarce din măsele clănțănind AL. [V. clonț].

cloánță (oa dift.) f., pl. e (d. clonț, fiind-că babele aŭ adese-orĭ numaĭ un dinte orĭ doĭ, cum ar avea pasărea cĭocu). Fam. Babă fără dințĭ și rea. Baba cloanța, babă rea din poveștĭ.

știrb, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 271 / Pl: ~i, ~e / E: vsl *штрьвъ, bg шърб] 1-2 smf, a (Ființă) căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți Si: (rar) știrbit (1-2), (reg) știolfăit2 (5), știrboc, știrbocit. 3 sf (Mtp; îs) ~a-baba-cloanța Vrăjitoare bătrână și urâtă. 4 sf (Pop; îas) Femeie bătrână și rea. 5 a (Pop; îcs) ~a-baba- cloanța (roade tărăboanța) Joc de cuvinte care se spun în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 6 a (D. obiecte, mai ales d. vase) Fără (o bucățică din) margine Si: ciobit (1), știrbit (3). 7 a (D. instrumente tăioase) Cu părți din tăiș rupte Si: știrbit (4). 8 a (D. instrumente tăioase) Cu tăișul tocit Si: știrbit (5). 9 a (Pex; șfg) Care este incomplet Si: ciuntit, trunchiat, știrbit (6).

ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia i-au căzut unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus: știrba-baba-cloanța s. f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. štrŭbŭ.

ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus: știrba-baba-cloanța s. f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. štrŭbŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloánță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. cloánței; pl. cloánțe

cloánță s. f., g.-d. art. cloánței; pl. cloánțe

Bába-Cloánța s. propriu f., g.-d. Bábei-Cloánța

ștírba-bába-cloánța s. f., g.-d. art. ștírbei-bába-cloánța

Bába-Cloánța s. pr. f. s. pr. m. (în formula Adám -Babadám)

ștírba-bába-cloánța s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloanță, cloanțe s. f. gură

Intrare: cloanță
cloanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloanță
  • cloanța
plural
  • cloanțe
  • cloanțele
genitiv-dativ singular
  • cloanțe
  • cloanței
plural
  • cloanțe
  • cloanțelor
vocativ singular
plural
gloanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloanță
  • gloanța
plural
  • gloanțe
  • gloanțele
genitiv-dativ singular
  • gloanțe
  • gloanței
plural
  • gloanțe
  • gloanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Baba-Cloanța
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baba-Cloanța
plural
genitiv-dativ singular
  • Babei-Cloanța
plural
vocativ singular
plural
Intrare: știrba-baba-cloanța
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrba-baba-cloanța
plural
genitiv-dativ singular
  • știrbei-baba-cloanța
plural
vocativ singular
plural

cloanță gloanță

  • 1. popular Babă urâtă, fără dinți, rea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cum dracul să trec prin ietacul cloanței? ALECSANDRI, T. I 52.
      surse: DLRLC
    • Și tot toarce, cloanța, toarce, Din măsele clănțănind. ALECSANDRI, P. A. 37.
      surse: DLRLC
    • Șoim vestit este Vîlcan. Suflet dres și trup vrăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit, Nici de cloanțe Cătrănit. TEODORESCU, P. P. 554.
      surse: DLRLC
    • figurat Aici e cuibarul bunicelor și cloanțelor furtunilor. SADOVEANU, M. C. 96.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar peiorativ Gură (considerată ca organ al vorbirii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gură un exemplu
    exemple
    • Ei îi trag cu cloanța... se-ncontrează cu sfînta maică. CAMILAR, N. II 405.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. clonț
    surse: DEX '98 DEX '09

Baba-Cloanța

  • 1. Personaj folcloric cu chip de vrăjitoare urâtă și răutăcioasă.
    surse: NODEX

etimologie:

știrba-baba-cloanța

  • 1. Vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele.
    surse: DEX '09
  • 2. popular (Uneori cu determinarea roade tărăboanța) Se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte.
    surse: DEX '09

etimologie: