15 definiții pentru cloacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloa1 sf [At: STAMATI, D. / P: cloa~ / Pl: ~ace / E: lat cloaca, fr cloaque] 1 Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2 (Afg) Băltoacă murdară și rău mirositoare. 3 (Pgn) Loc plin de murdării și foarte rău mirositor. 4 Cavitate în corpul batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. corectată

CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.

CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.

CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș; hazna; p. ext. băltoacă murdară și rău mirositoare. Cînd, totuși, o rază Răzbea să cază Pe otrăvicioasele băltoace. Duhori de cloace Se înălțau ucigașe. TOMA, C. V. 227. ◊ Fig. Regimurile burgheze se bălăceau într-o cloacă morală respingătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 8/1. 2. Orificiu excretor comun pentru intestine și organele urogenitale la păsări și la reptile. – Pronunțat: cloa-că.

CLOÁCĂ s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. Masă de apă murdară și fetidă. ♦ (Fig.) Loc rău famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. [Pron. cloa-că. / < fr. cloaque].

CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. masă de apă murdară și fetidă. ◊ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca)

CLOÁCĂ ~ce f. 1) Galerie subterană unde se varsă murdăriile dintr-un oraș. 2) Masă de apă murdară și fetidă. 3) fig. Mediu social vicios; mocirlă. 4) fig. Loc cu reputație proastă. 5) (la amfibii, reptile, păsări etc.) Orificiu comun al canalelor urinare și genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-că] /<fr. cloaque, lat. cloaca

cloacă f. 1. canal sub pământ pentru scurgerea murdăriilor; 2. loc necurat și nesănătos.

*cloácă (oa 2 silabe) f., pl. e (lat. cloaca). Mare canal de scurgere a necurățeniilor. Intestinu gros la păsărĭ. Fig. Loc infect: această societate e o cloacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloácă s. f., g.-d. art. cloácei; pl. cloáce

cloácă s. f., g.-d. art. cloácei; pl. cloáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOA s. hazna. (~ a unui oraș.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOACĂ MAXIMĂ, principal canal de scurgere în Roma antică, construit în epoca regalității și restaurat sub August. Aflat la 5-6 m sub nivelul orașului, de formă semicirculară și placat cu tuf vulcanic, există și astăzi.

Intrare: cloacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloa
  • cloaca
plural
  • cloace
  • cloacele
genitiv-dativ singular
  • cloace
  • cloacei
plural
  • cloace
  • cloacelor
vocativ singular
plural

cloacă

  • 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hazna
  • 2. adesea figurat Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mocirlă 2 exemple
    exemple
    • Cînd, totuși, o rază Răzbea să cază Pe otrăvicioasele băltoace. Duhori de cloace Se înălțau ucigașe. TOMA, C. V. 227.
      surse: DLRLC
    • figurat Regimurile burgheze se bălăceau într-o cloacă morală respingătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 8/1.
      surse: DLRLC
  • 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Orificiu excretor comun pentru intestine și organele urogenitale la păsări și la reptile.
      surse: DLRLC DN

etimologie: