2 intrări

10 definiții

clit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 130, / V: clid sn / Pl: ~uri / E: ucr клитъ] 1 sm (Trs; Mol) Grămadă. 2 sf'(Mar; pbl) Casetă.

CLIT, clituri, s. n. (Mold., Transilv.) Vraf, teanc (de lucruri așezate în ordine unu! peste altul); grămadă. O ladă ce gemea de pînzuri, iar deasupra stăteau păturite lăicere și scoarțe puse clit. CONTEMPORANUL, VI 99. Lăzi de Brașov cu clituri de scoarțe pe dînsele. I. IONESCU, D. 206. ◊ (La pl., repetat) Jur împrejur, așezate bucăți de mălai și de pîine, tot clituri-clituri. SEVASTOS, N. 283.

CLIT, clituri, s. n. (Reg.) Vraf, teanc; grămadă. – Ucr. klit'.

CLIT s. v. grămadă, maldăr, teanc, vraf.

CLIT ~uri n. pop. Grămadă de obiecte omogene în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; teanc. /<ucr. klit

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ.

clit n. Mold. grămadă de lucruri puse unele peste altele. [Origină necunoscută].

clit n., pl. urĭ (rut. klit, cămară, klitka, cușcă, rus. klĭetĭ, cămară, klĭetka, cușcă, teanc de cărămizĭ; pol. kleta, klita, klitka, clădire rea. V. cleată, poclit, scîrleĭcă). Est. Teanc: un clit de haĭne; lîngă clitu de opincĭ (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. În ordine, unu peste altu: a pune straĭele clit. – Și clid. V. stiv. V. alandala.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clit s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. TEANC. VRAF.

-CLIT „înclinat, diferit, anormal”. ◊ gr. klitos „în pantă, înclinat” > fr. -clite, engl. id. > rom. -clit.

Intrare: clit (subst.)
clit (subst.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clit clitul
plural clituri cliturile
genitiv-dativ singular clit clitului
plural clituri cliturilor
vocativ singular
plural
Intrare: clit
clit