2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 130, / V: clid sn / Pl: ~uri[1] / E: ucr клитъ] 1 sm (Trs; Mol) Grămadă. 2 sf (Mar; pbl) Casetă.

  1. Incongruență morfologică pentru ambele sensuri. — Ladislau Strifler

CLIT, clituri, s. n. (Mold., Transilv.) Vraf, teanc (de lucruri așezate în ordine unu! peste altul); grămadă. O ladă ce gemea de pînzuri, iar deasupra stăteau păturite lăicere și scoarțe puse clit. CONTEMPORANUL, VI 99. Lăzi de Brașov cu clituri de scoarțe pe dînsele. I. IONESCU, D. 206. ◊ (La pl., repetat) Jur împrejur, așezate bucăți de mălai și de pîine, tot clituri-clituri. SEVASTOS, N. 283.

CLIT, clituri, s. n. (Reg.) Vraf, teanc; grămadă. – Ucr. klit’.

CLIT ~uri n. pop. Grămadă de obiecte omogene în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; teanc. /<ucr. klit

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ.

clit n. Mold. grămadă de lucruri puse unele peste altele. [Origină necunoscută].

clit n., pl. urĭ (rut. klit, cămară, klitka, cușcă, rus. klĭetĭ, cămară, klĭetka, cușcă, teanc de cărămizĭ; pol. kleta, klita, klitka, clădire rea. V. cleată, poclit, scîrleĭcă). Est. Teanc: un clit de haĭne; lîngă clitu de opincĭ (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. În ordine, unu peste altu: a pune straĭele clit. – Și clid. V. stiv. V. alandala.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIT s. v. grămadă, maldăr, teanc, vraf.

clit s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. TEANC. VRAF.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CLIT „înclinat, diferit, anormal”. ◊ gr. klitos „în pantă, înclinat” > fr. -clite, engl. id. > rom. -clit.

Intrare: clit
clit
sufix (I7-S)
  • clit
Intrare: clit (subst.)
clit (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clit
  • clitul
  • clitu‑
plural
  • clituri
  • cliturile
genitiv-dativ singular
  • clit
  • clitului
plural
  • clituri
  • cliturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)