CLIT, clituri, s. n. (Mold., Transilv.) Vraf, teanc (de lucruri așezate în ordine unu! peste altul); grămadă. O ladă ce gemea de pînzuri, iar deasupra stăteau păturite lăicere și scoarțe puse clit. CONTEMPORANUL, VI 99. Lăzi de Brașov cu clituri de scoarțe pe dînsele. I. IONESCU, D. 206. ◊ (La pl., repetat) Jur împrejur, așezate bucăți de mălai și de pîine, tot clituri-clituri. SEVASTOS, N. 283.