clipocí² vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí² / Pzi: ~océsc / E: bg клeпaч] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí¹ vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLIPOC͹, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCͲ, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOC͹, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCͲ, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOC͹, clipocesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele, pentru a îndepărta somnul; a moțăi de somn. Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629. Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60. Fig. Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64. ◊ (Poetic) Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54. Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59. 2. A clipi. Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.

CLIPOCͲ, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

clipocí¹ (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí² (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí (a clipi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCÍ vb. v. ațipi, clipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

A CLIPOCͲ pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

A CLIPOC͹ ~ésc intranz. reg. 1) A clipi des din pleoape pentru a alunga somnul. 2) A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a dormita; a piroti. /<bulg. klepaț

clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate: clipocind mereu din gene CR.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci¹.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci¹.