2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клeпaч] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCÍ1, clipocesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele, pentru a îndepărta somnul; a moțăi de somn. Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629. Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60. Fig. Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64. ◊ (Poetic) Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54. Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59. 2. A clipi. Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.

clipocí1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

clipocí (a clipi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCÍ vb. v. ațipi, clipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

A CLIPOCÍ1 ~ésc intranz. reg. 1) A clipi des din pleoape pentru a alunga somnul. 2) A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a dormita; a piroti. /<bulg. klepaț

A CLIPOCÍ2 pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate: clipocind mereu din gene CR.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

Intrare: clipoci (clipi)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
Intrare: clipoci (zgomot)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoti clipotire clipotit clipotind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clipotește (să) clipotească clipotea clipoti clipotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clipotesc (să) clipotească clipoteau clipoti clipotiseră
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăpăci clăpăcire clăpăcit clăpăcind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clăpăcește (să) clăpăcească clăpăcea clăpăci clăpăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clăpăcesc (să) clăpăcească clăpăceau clăpăci clăpăciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

clipoci (clipi)

  • 1. regional (Despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A moțăi de somn.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629.
        surse: DLRLC
      • Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin generalizare A clipi.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • figurat Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64.
        surse: DLRLC
      • poetic Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54.
        surse: DLRLC
      • poetic Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59.
        surse: DLRLC
      • Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.
        surse: DLRLC

etimologie:

clipoci (zgomot) clăpăci clipoti

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: