opțiuni

2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCÍ1, clipocesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele, pentru a îndepărta somnul; a moțăi de somn. Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629. Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60. Fig. Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64. ◊ (Poetic) Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54. Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59. 2. A clipi. Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.

A CLIPOCÍ1 ~ésc intranz. reg. 1) A clipi des din pleoape pentru a alunga somnul. 2) A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a dormita; a piroti. /<bulg. klepaț

A CLIPOCÍ2 pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate: clipocind mereu din gene CR.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

CLĂPĂCÍ vb. IV v. clipoci.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci2.

clipocésc v. intr. (frct. d. clipesc). Nord. Clipesc mereŭ. Dormitez, pirotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clipocí1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

clipocí (a clipi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCÍ vb. v. ațipi, clipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

arată toate definițiile

Intrare: clipoci (clipi)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
 singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
 (să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
 (să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
 (să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
 (să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipociră
  • clipociseră
Intrare: clipoci (zgomot)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
 singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
 (să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
 (să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
 (să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
 (să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipociră
  • clipociseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoti
  • clipotire
  • clipotit
  • clipotitu‑
  • clipotind
  • clipotindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clipotește
 (să)
  • clipotească
  • clipotea
  • clipoti
  • clipotise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clipotesc
 (să)
  • clipotească
  • clipoteau
  • clipotiră
  • clipotiseră
verb (V406)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăci
  • clăpăcire
  • clăpăcit
  • clăpăcitu‑
  • clăpăcind
  • clăpăcindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăcește
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăcea
  • clăpăci
  • clăpăcise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăcesc
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăceau
  • clăpăciră
  • clăpăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clipoci (clipi)

  • 1. regional (Despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: clipi
    • 1.1. prin extensiune A moțăi de somn.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: moțăi 2 exemple
      exemple
      • Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629.
        surse: DLRLC
      • Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • figurat Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64.
        surse: DLRLC
      • poetic Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54.
        surse: DLRLC
      • poetic Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59.
        surse: DLRLC
      • Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.
        surse: DLRLC

etimologie:

clipoci (zgomot) clipoti clăpăci

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: