opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

CLAMARE, clamări, s. f. (Livr.) Faptul de a clama. – V. clama.

clamare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: clama] (Liv) 1-2 Exprimare violentă sau cu strigăte. 3 (Pex) Vorbire cu ton ridicat.

CLAMARE, clamări, s. f. Faptul de a clama. – V. clama.

CLAMARE s.f. Acțiunea de a clama. [< clama].

CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMA, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMA vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].

CLAMA vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)

Ortografice DOOM

clamare (livr.) s. f., g.-d. art. clamării; pl. clamări

clamare (livr.) s. f., g.-d. art. clamării; pl. clamări

clamare s. f., g.-d. art. clamării; pl. clamări

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 clamează; conj. prez. 1 sg. să clamez, 3 să clameze

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clamează

clama vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 sg. și pl. clamează

Etimologice

clama (clamez, clamat), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.

Intrare: clamare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clamare
  • clamarea
plural
  • clamări
  • clamările
genitiv-dativ singular
  • clamări
  • clamării
plural
  • clamări
  • clamărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clama
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clama
  • clamare
  • clamat
  • clamatu‑
  • clamând
  • clamându‑
 singular plural
  • clamează
  • clamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clamez
 (să)
  • clamez
  • clamam
  • clamai
  • clamasem
a II-a (tu)
  • clamezi
 (să)
  • clamezi
  • clamai
  • clamași
  • clamaseși
a III-a (el, ea)
  • clamează
 (să)
  • clameze
  • clama
  • clamă
  • clamase
plural I (noi)
  • clamăm
 (să)
  • clamăm
  • clamam
  • clamarăm
  • clamaserăm
  • clamasem
a II-a (voi)
  • clamați
 (să)
  • clamați
  • clamați
  • clamarăți
  • clamaserăți
  • clamaseți
a III-a (ei, ele)
  • clamează
 (să)
  • clameze
  • clamau
  • clamară
  • clamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clamare, clamărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a clama. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi clama DEX '09 DEX '98 DN

clama, clamezverb

  • 1. livresc A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: chema striga
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.