Definiția cu ID-ul 439588:
Etimologice
clama (clamez, clamat), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
Exemple de pronunție a termenului „clama” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2