2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

clama vi [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: fr clamer] (Liv) 1 A se exprima în termeni violenți sau cu strigăte. 2 (Pex) A vorbi cu ton ridicat.

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.

clámă sf [At: IONESCU-MUSCEL, F. 58 / Pl: ~me / E: ger Klammer] 1 Piesă de metal întrebuințată pentru a prinde două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. 2 (Teh) Piesă în formă de „U” întrebuințată pentru fixare.

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, perdelele la ferestre, buclele părului la femei etc. V. agrafă.

CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)

CLÁMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 clamea; conj. prez. 1 sg. să clamez, 3 să clameze

clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clamea

clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză

cla (agrafă) s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame

cla s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.

Intrare: clama
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clama
  • clamare
  • clamat
  • clamatu‑
  • clamând
  • clamându‑
singular plural
  • clamea
  • clamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clamez
(să)
  • clamez
  • clamam
  • clamai
  • clamasem
a II-a (tu)
  • clamezi
(să)
  • clamezi
  • clamai
  • clamași
  • clamaseși
a III-a (el, ea)
  • clamea
(să)
  • clameze
  • clama
  • clamă
  • clamase
plural I (noi)
  • clamăm
(să)
  • clamăm
  • clamam
  • clamarăm
  • clamaserăm
  • clamasem
a II-a (voi)
  • clamați
(să)
  • clamați
  • clamați
  • clamarăți
  • clamaserăți
  • clamaseți
a III-a (ei, ele)
  • clamea
(să)
  • clameze
  • clamau
  • clama
  • clamaseră
Intrare: clamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clama
plural
  • clame
  • clamele
genitiv-dativ singular
  • clame
  • clamei
plural
  • clame
  • clamelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clama, clamezverb

  • 1. livresc A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

cla, clamesubstantiv feminin

  • 1. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: agrafă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.