2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clama vi [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: fr clamer] (Liv) 1 A se exprima în termeni violenți sau cu strigăte. 2 (Pex) A vorbi cu ton ridicat.

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)

clámă sf [At: IONESCU-MUSCEL, F. 58 / Pl: ~me / E: ger Klammer] 1 Piesă de metal întrebuințată pentru a prinde două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. 2 (Teh) Piesă în formă de „U” întrebuințată pentru fixare.

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, perdelele la ferestre, buclele părului la femei etc. V. agrafă.

CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)

CLÁMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clamá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clameáză

clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.

Intrare: clama
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clama
  • clamare
  • clamat
  • clamatu‑
  • clamând
  • clamându‑
singular plural
  • clamea
  • clamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clamez
(să)
  • clamez
  • clamam
  • clamai
  • clamasem
a II-a (tu)
  • clamezi
(să)
  • clamezi
  • clamai
  • clamași
  • clamaseși
a III-a (el, ea)
  • clamea
(să)
  • clameze
  • clama
  • clamă
  • clamase
plural I (noi)
  • clamăm
(să)
  • clamăm
  • clamam
  • clamarăm
  • clamaserăm
  • clamasem
a II-a (voi)
  • clamați
(să)
  • clamați
  • clamați
  • clamarăți
  • clamaserăți
  • clamaseți
a III-a (ei, ele)
  • clamea
(să)
  • clameze
  • clamau
  • clama
  • clamaseră
Intrare: clamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clama
plural
  • clame
  • clamele
genitiv-dativ singular
  • clame
  • clamei
plural
  • clame
  • clamelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clamă

  • 1. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: agrafă

etimologie: