2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.
clámă sf [At: IONESCU-MUSCEL, F. 58 / Pl: ~me / E: ger Klammer] 1 Piesă de metal întrebuințată pentru a prinde două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. 2 (Teh) Piesă în formă de „U” întrebuințată pentru fixare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, perdelele la ferestre, buclele părului la femei etc. V. agrafă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLÁMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clama vi [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: fr clamer] (Liv) 1 A se exprima în termeni violenți sau cu strigăte. 2 (Pex) A vorbi cu ton ridicat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clamă s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clamează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clamă, clamesubstantiv feminin
- 1. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: agrafă
etimologie:
- Klammer DEX '09 DEX '98 DN
clama, clamezverb
etimologie:
- clamer DEX '09 DEX '98 DN