2 intrări

12 definiții

clăpăugít, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 8 / Pl: ~íți, ~e / E: clăpăugi] 1-4 smf, a (Ființă) care are urechi clăpăuge (3-4).

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos; clăpăug. V. b l e g. Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi.

clăpăugí vr [At: CAMILAR, N. II, 322 / Pzi: ~ugésc / E: clăpăug] (D. urechi) A se lăsa în jos.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile animalelor) A se lăsa în jos, a se blegi, a se pleoști. Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.

!clăpăugí (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se clăpăugéște, imperf. 3 sg. se clăpăugeá; conj. prez. 3 să se clăpăugeáscă

clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéște, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugeáscă

CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoști.

A SE CLĂPĂUGÍ se ~éște intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clăpăugí vb. v. BLEGI. PLEOȘTI.

Intrare: clăpăugit
clăpăugit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clăpăugit clăpăugitul clăpăugi clăpăugita
plural clăpăugiți clăpăugiții clăpăugite clăpăugitele
genitiv-dativ singular clăpăugit clăpăugitului clăpăugite clăpăugitei
plural clăpăugiți clăpăugiților clăpăugite clăpăugitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clăpăugi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăpăugi clăpăugire clăpăugit clăpăugind singular plural
clăpăugește clăpăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clăpăugesc (să) clăpăugesc clăpăugeam clăpăugii clăpăugisem
a II-a (tu) clăpăugești (să) clăpăugești clăpăugeai clăpăugiși clăpăugiseși
a III-a (el, ea) clăpăugește (să) clăpăugească clăpăugea clăpăugi clăpăugise
plural I (noi) clăpăugim (să) clăpăugim clăpăugeam clăpăugirăm clăpăugiserăm, clăpăugisem*
a II-a (voi) clăpăugiți (să) clăpăugiți clăpăugeați clăpăugirăți clăpăugiserăți, clăpăugiseți*
a III-a (ei, ele) clăpăugesc (să) clăpăugească clăpăugeau clăpăugi clăpăugiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)