2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăpăugít, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 8 / Pl: ~iți, ~e / E: clăpăugi] 1-4 smf, a (Ființă) care are urechi clăpăuge (3-4).

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos; clăpăug. V. bleg. Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi.

clăpăugí vr [At: CAMILAR, N. II, 322 / Pzi: ~ugésc / E: clăpăug] (D. urechi) A se lăsa în jos.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile animalelor) A se lăsa în jos, a se blegi, a se pleoști. Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.

A SE CLĂPĂUGÍ se ~éște intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!clăpăugí (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se clăpăugéște, imperf. 3 sg. se clăpăugeá; conj. prez. 3 să se clăpăugeáscă

clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéște, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoști.

clăpăugi vb. v. BLEGI. PLEOȘTI.

Intrare: clăpăugit
clăpăugit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitul
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugi
  • clăpăugita
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiții
  • clăpăugite
  • clăpăugitele
genitiv-dativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitului
  • clăpăugite
  • clăpăugitei
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiților
  • clăpăugite
  • clăpăugitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clăpăugi
  • silabație: clă-pă-u-gi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăugi
  • clăpăugire
  • clăpăugit
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugind
  • clăpăugindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clăpăugește
(să)
  • clăpăugească
  • clăpăugea
  • clăpăugi
  • clăpăugise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clăpăugesc
(să)
  • clăpăugească
  • clăpăugeau
  • clăpăugi
  • clăpăugiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăpăugit

  • 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos.
    surse: DLRLC sinonime: clăpăug un exemplu
    exemple
    • Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăpăugi
    surse: DLRM

clăpăugi

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blegi pleoști un exemplu
    exemple
    • Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • clăpăug
    surse: DEX '09 DEX '98