4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciufului vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~iésc / E: ciuf] (Reg) A-și bate joc de cineva Si: (reg) a ciufuli (4).

ciuf, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1755 / Pl: ~uri / V: ciof / E: nct] 1 sn Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2 sm (Irn) Om sau animal cu părul ciufulit. 3 sm (Pex) Om sau animal cu aspect neîngrijit. 4 sm Nume mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor Si: ciuhurez. 5 sn (Mun, Dob, Buc; îf ciof) Dans țărănesc bărbătesc, însoțit de strigăte asemănătoare cu cele ale ciufului (4). 6 sn Melodie după care se dansează ciuful. 7 sm (Reg) Om batjocoritor. 8 smf (Reg) Persoană depravată. 9 sm Vagabond. 10 sm Om mândru. 11 smf Persoană urâtă. 12 sm Drac. 13 sf (Reg) Varză nedezvoltată.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

CIUF2, (1) ciufuri, s. n. (2) ciufi, s. m. 1. Smoc de păr zbîrlit (de obicei căzut pe frunte). M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. F. 13. Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora astaca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148 ◊ Fig. De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, V. L. 54. ◊ (În metafore și comparații) Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81. Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11. Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40. 2. Nume dat în glumă oamenilor și, mai rar, animalelor cu părul ciufulit. Aici fuseși, ciufute? răspunse bătrinul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264. Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149. ♦ Om cu înfățișare neîngrijită sau cu caracter urîcios. Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între^neveste. BIBICESCU, P. P. 191.

CIUF1, ciufi, s. m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor, caracterizată printr-un moț de pene în creștetul capului. V. huhurez, ciuhurez. Un ciuf strigă: Civuu! VISSARION, B. 172.

CIUF2 ~i m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor. /<ung. csuf

CIUF1 ~uri n. 1) Smoc de păr zbârlit (care atârnă pe frunte). A apuca de ~. 2) glum. Ființă cu păr zbârlit. /<ung. csuf

ciuf a. 1. cu părul în sus, nepieptănat: cu chica ciuf; 2. cu perii sbârliți: o iapă ciufă PANN. ║ n. smoc de păr și părul în genere: i-a luat ciuful foc ISP. [Termen înrudit cu it. ciuffo, moț de păr].

ciuf m. 1. buhă cu moțuri mici de trei-patru pene (Strix brachyotus); 2. horă muntenească ce se joacă imitând strigătul ciufului (cf. șușușu). 3. Mold. Tr. om căruia îi place să-și bată joc de alții, vagabond, secătură (cf. ciof 2). [Vorbă identică cu cea precedentă].

2) cĭuf n., pl. urĭ (long. zuppfa, de unde și it. ciuffo, moț; vsl. čupŭ, čubŭ, rus. čup, moț; sîrb. čupa, moț, čupati, a cĭupi; ung. csup, csuf, moț; alb. čupă, moț; ngr. tzúpa. V. tufă, țop 1. Cp. cu cep 1). Moț de păr care atîrnă (cum purta Napoleon I pe frunte). Bidinea mică orĭ proastă: un cĭuf de bidinea. V. gîță.

3) cĭuf, -ă adj. (ung. csúf și csuf, urît, hîd, groaznic. V. cĭuf 2 și cĭufulesc). Munt. Zbîrlit, cĭufulit, buhos, nepĭeptănat: o femeĭe cĭufă.

1) cĭuf m. (nsl. čuk, sîrb. čuk, alb. čuk, id. Rudă cu cĭuhă și cĭovică. Bern. 1, 163). Vest. Un fel de bufniță mică (scops Aldrovandi). Cĭuf de baltă, cĭuhurez cu moțurĭ micĭ (otus brachyótus). Adv. Cu chica cĭuf, cu păru cĭufulit. – Vechĭ și cĭuh. În nord cĭof, 1) bufniță, 2) om nesociabil (hursuz, posac, mocnit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciuf2 (smoc de păr) s. n., pl. ciúfuri

ciuf1 (pasăre, persoană) s. m., pl. ciufi

ciuf (smoc de păr) s. n., pl. ciúfuri

ciuf (persoană, pasăre) s. m., pl. ciufi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUF adj. v. caraghios, ridicol.

CIUF s. 1. (pop.) hălăciugă. (Are un ~ de păr.) 2. (ORNIT.; Asio otus) (prin Olt.) știuhurez. 3. (ORNIT.; Otus scops) (prin Ban.) ciui, ciuș, scioi, tui, țiuș. 4. v. huhurez.

ciuf adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL.

arată toate definițiile

Intrare: ciufului
ciufului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciuf (adj.)
ciuf3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuf
  • ciuful
  • ciufu‑
  • ciu
  • ciufa
plural
  • ciufi
  • ciufii
  • ciufe
  • ciufele
genitiv-dativ singular
  • ciuf
  • ciufului
  • ciufe
  • ciufei
plural
  • ciufi
  • ciufilor
  • ciufe
  • ciufelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuf (persoană, pasăre)
ciuf1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuf
  • ciuful
  • ciufu‑
plural
  • ciufi
  • ciufii
genitiv-dativ singular
  • ciuf
  • ciufului
plural
  • ciufi
  • ciufilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuf (smoc)
ciuf2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuf
  • ciuful
  • ciufu‑
plural
  • ciufuri
  • ciufurile
genitiv-dativ singular
  • ciuf
  • ciufului
plural
  • ciufuri
  • ciufurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciuf (persoană, pasăre)

  • 1. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, prin extensiune, cu aspect neîngrijit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Aici fuseși, ciufule? răspunse bătrînul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264.
      surse: DLRLC
    • Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.
      surse: DLRLC
    • Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între neveste. BIBICESCU, P. P. 191.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciuhurez un exemplu
    exemple
    • Un ciuf strigă: Civuu! VISSARION, B. 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

ciuf (smoc)

  • 1. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: smoc 6 exemple
    exemple
    • M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. F. 13.
      surse: DLRLC
    • Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora asta – ca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148.
      surse: DLRLC
    • figurat De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, V. L. 54.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: