4 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciufului vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~iésc / E: ciuf] (Reg) A-și bate joc de cineva Si: (reg) a ciufuli (4).
CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciuf, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1755 / Pl: ~uri / V: ciof / E: nct] 1 sn Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2 sm (Irn) Om sau animal cu părul ciufulit. 3 sm (Pex) Om sau animal cu aspect neîngrijit. 4 sm Nume mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor Si: ciuhurez. 5 sn (Mun, Dob, Buc; îf ciof) Dans țărănesc bărbătesc, însoțit de strigăte asemănătoare cu cele ale ciufului (4). 6 sn Melodie după care se dansează ciuful. 7 sm (Reg) Om batjocoritor. 8 smf (Reg) Persoană depravată. 9 sm Vagabond. 10 sm Om mândru. 11 smf Persoană urâtă. 12 sm Drac. 13 sf (Reg) Varză nedezvoltată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciunș, ~ă a vz ciuf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUF2, (1) ciufuri, s. n. (2) ciufi, s. m. 1. Smoc de păr zbîrlit (de obicei căzut pe frunte). M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. F. 13. Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora asta – ca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148 ◊ Fig. De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, V. L. 54. ◊ (În metafore și comparații) Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81. Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11. Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40. 2. Nume dat în glumă oamenilor și, mai rar, animalelor cu părul ciufulit. Aici fuseși, ciufute? răspunse bătrinul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264. Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149. ♦ Om cu înfățișare neîngrijită sau cu caracter urîcios. Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între^neveste. BIBICESCU, P. P. 191.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUF1, ciufi, s. m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor, caracterizată printr-un moț de pene în creștetul capului. V. huhurez, ciuhurez. Un ciuf strigă: Civuu! VISSARION, B. 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUF2 ~i m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor. /<ung. csuf
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUF1 ~uri n. 1) Smoc de păr zbârlit (care atârnă pe frunte). A apuca de ~. 2) glum. Ființă cu păr zbârlit. /<ung. csuf
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciuf m. 1. buhă cu moțuri mici de trei-patru pene (Strix brachyotus); 2. horă muntenească ce se joacă imitând strigătul ciufului (cf. șușușu). 3. Mold. Tr. om căruia îi place să-și bată joc de alții, vagabond, secătură (cf. ciof 2). [Vorbă identică cu cea precedentă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuf a. 1. cu părul în sus, nepieptănat: cu chica ciuf; 2. cu perii sbârliți: o iapă ciufă PANN. ║ n. smoc de păr și părul în genere: i-a luat ciuful foc ISP. [Termen înrudit cu it. ciuffo, moț de păr].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cĭuf n., pl. urĭ (long. zuppfa, de unde și it. ciuffo, moț; vsl. čupŭ, čubŭ, rus. čup, moț; sîrb. čupa, moț, čupati, a cĭupi; ung. csup, csuf, moț; alb. čupă, moț; ngr. tzúpa. V. tufă, țop 1. Cp. cu cep 1). Moț de păr care atîrnă (cum purta Napoleon I pe frunte). Bidinea mică orĭ proastă: un cĭuf de bidinea. V. gîță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) cĭuf, -ă adj. (ung. csúf și csuf, urît, hîd, groaznic. V. cĭuf 2 și cĭufulesc). Munt. Zbîrlit, cĭufulit, buhos, nepĭeptănat: o femeĭe cĭufă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cĭuf m. (nsl. čuk, sîrb. čuk, alb. čuk, id. Rudă cu cĭuhă și cĭovică. Bern. 1, 163). Vest. Un fel de bufniță mică (scops Aldrovandi). Cĭuf de baltă, cĭuhurez cu moțurĭ micĭ (otus brachyótus). Adv. Cu chica cĭuf, cu păru cĭufulit. – Vechĭ și cĭuh. În nord cĭof, 1) bufniță, 2) om nesociabil (hursuz, posac, mocnit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ciuf2 (smoc de păr) s. n., pl. ciúfuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuf1 (pasăre, persoană) s. m., pl. ciufi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuf (smoc de păr) s. n., pl. ciúfuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciuf (persoană, pasăre) s. m., pl. ciufi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CIUF adj. v. caraghios, ridicol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUF s. 1. (pop.) hălăciugă. (Are un ~ de păr.) 2. (ORNIT.; Asio otus) (prin Olt.) știuhurez. 3. (ORNIT.; Otus scops) (prin Ban.) ciui, ciuș, scioi, tui, țiuș. 4. v. huhurez.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciuf adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciuf (persoană, pasăre)
- 1. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, prin extensiune, cu aspect neîngrijit.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Aici fuseși, ciufule? răspunse bătrînul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264.surse: DLRLC
- Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.surse: DLRLC
- Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între neveste. BIBICESCU, P. P. 191.surse: DLRLC
-
- 2. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor.exemple
- Un ciuf strigă: Civuu! VISSARION, B. 172.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09
ciuf (smoc)
- exemple
- M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. F. 13.surse: DLRLC
- Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora asta – ca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148.surse: DLRLC
- figurat De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, V. L. 54.surse: DLRLC
- metaforic în comparații Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81.surse: DLRLC
- metaforic în comparații Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11.surse: DLRLC
- metaforic în comparații Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '09 DEX '98