2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citadín, ~ă [At: ALAS 14 II 1937, 5/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr citadin, it cittadino] (Liv) 1 a Orășenesc. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește în oraș Si: orășean.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) De oraș. al orașului, orășenesc. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în oraș; orășean.

CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].

CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)

CITADÍN2 ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de oraș; propriu orașului; orășenesc; urban. Construcții ~e. /<fr. citadin, it. cittadino

CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; adj. f., s. f. citadínă, pl. citadíne

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.

CITADÍN adj. v. orășenesc, urban.

citadin adj. v. ORĂȘENESC. URBAN.

citadin s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.

Intrare: citadin (adj.)
citadin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citadin
  • citadinul
  • citadinu‑
  • citadi
  • citadina
plural
  • citadini
  • citadinii
  • citadine
  • citadinele
genitiv-dativ singular
  • citadin
  • citadinului
  • citadine
  • citadinei
plural
  • citadini
  • citadinilor
  • citadine
  • citadinelor
vocativ singular
plural
Intrare: citadin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citadin
  • citadinul
  • citadinu‑
plural
  • citadini
  • citadinii
genitiv-dativ singular
  • citadin
  • citadinului
plural
  • citadini
  • citadinilor
vocativ singular
  • citadinule
  • citadine
plural
  • citadinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citadin (adj.)

etimologie:

citadin, -ă (persoană) citadin citadină

etimologie: