2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciripire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 115 / Pl: ~ri / E: ciripi] 1 (D. unele păsări) Emitere a unor sunete caracteristice Si: ciripit1 (1). 2 (Fig; d. femei) Vorbire cu glas subțire și melodios Si: ciripit1 (2). 3 (Arg) Divulgare.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi.V. ciripi.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi.V. ciripi.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi; ciripit. În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S.I 115. ◊ Fig. Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28.

ciripí [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: ~ili~ / Pzi: ~ésc / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.

A CIRIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip

ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].

*ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciripíre s. f., g.-d. art. ciripírii; pl. ciripíri

ciripíre s. f., g.-d. art. ciripírii; pl. ciripíri

ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă

ciripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciripeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Pasărea ~.)

CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Pasărea ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda

Intrare: ciripire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripire
  • ciripirea
plural
  • ciripiri
  • ciripirile
genitiv-dativ singular
  • ciripiri
  • ciripirii
plural
  • ciripiri
  • ciripirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciripi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciripi
  • ciripire
  • ciripit
  • ciripitu‑
  • ciripind
  • ciripindu‑
singular plural
  • ciripește
  • ciripiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciripesc
(să)
  • ciripesc
  • ciripeam
  • ciripii
  • ciripisem
a II-a (tu)
  • ciripești
(să)
  • ciripești
  • ciripeai
  • ciripiși
  • ciripiseși
a III-a (el, ea)
  • ciripește
(să)
  • ciripească
  • ciripea
  • ciripi
  • ciripise
plural I (noi)
  • ciripim
(să)
  • ciripim
  • ciripeam
  • ciripirăm
  • ciripiserăm
  • ciripisem
a II-a (voi)
  • ciripiți
(să)
  • ciripiți
  • ciripeați
  • ciripirăți
  • ciripiserăți
  • ciripiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciripesc
(să)
  • ciripească
  • ciripeau
  • ciripi
  • ciripiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciripire

  • 1. Acțiunea de a ciripi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciripit (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118.
      surse: DLRLC
    • Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S. I 115.
      surse: DLRLC
    • figurat Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ciripi
    surse: DEX '98 DEX '09

ciripi

  • 1. unipersonal (Despre unele păsărele) A scoate sunete caracteristice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pirui știorlâcăi 6 exemple
    exemple
    • În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193.
      surse: DLRLC
    • Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122.
      surse: DLRLC
    • Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13.
      surse: DLRLC
    • Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20.
      surse: DLRLC
    • Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 3 exemple
      exemple
      • Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164.
        surse: DLRLC
      • Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avîntă. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
      • Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv argou; argotic A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: denunța divulga spune trăda vorbi

etimologie:

  • cirip
    surse: DEX '09 DEX '98