opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRIPIRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi. – V. ciripi.

CIRIPIRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi. – V. ciripi.

ciripire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 115 / Pl: ~ri / E: ciripi] 1 (D. unele păsări) Emitere a unor sunete caracteristice Si: ciripit1 (1). 2 (Fig; d. femei) Vorbire cu glas subțire și melodios Si: ciripit1 (2). 3 (Arg) Divulgare.

CIRIPIRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi; ciripit. În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S.I 115. ◊ Fig. Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28.

CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

cilipi2 v vz ciripi

cilipschi vi vz ciripi

cirilipi v vz ciripi

ciripi [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: ~ili~ / Pzi: ~esc / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.

CIRIPI, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.

A CIRIPI ~esc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip

ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].

*ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciripire s. f., g.-d. art. ciripirii; pl. ciripiri

ciripire s. f., g.-d. art. ciripirii; pl. ciripiri

ciripire s. f., g.-d. art. ciripirii; pl. ciripiri

ciripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripesc, 3 sg. ciripește, imperf. 1 ciripeam; conj. prez. 1 sg. să ciripesc, 3 să ciripească

ciripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripesc, imperf. 3 sg. ciripea; conj. prez. 3 să ciripească

ciripi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripesc, imperf. 3 sg. ciripea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciripească

ciripesc, -peam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Pasărea ~.)

CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Pasărea ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda

Intrare: ciripire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripire
  • ciripirea
plural
  • ciripiri
  • ciripirile
genitiv-dativ singular
  • ciripiri
  • ciripirii
plural
  • ciripiri
  • ciripirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ciripi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciripi
  • ciripire
  • ciripit
  • ciripitu‑
  • ciripind
  • ciripindu‑
 singular plural
  • ciripește
  • ciripiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciripesc
 (să)
  • ciripesc
  • ciripeam
  • ciripii
  • ciripisem
a II-a (tu)
  • ciripești
 (să)
  • ciripești
  • ciripeai
  • ciripiși
  • ciripiseși
a III-a (el, ea)
  • ciripește
 (să)
  • ciripească
  • ciripea
  • ciripi
  • ciripise
plural I (noi)
  • ciripim
 (să)
  • ciripim
  • ciripeam
  • ciripirăm
  • ciripiserăm
  • ciripisem
a II-a (voi)
  • ciripiți
 (să)
  • ciripiți
  • ciripeați
  • ciripirăți
  • ciripiserăți
  • ciripiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciripesc
 (să)
  • ciripească
  • ciripeau
  • ciripiră
  • ciripiseră
cilipschi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cirilipi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cilipi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciripire, ciripirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ciripi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripit
    • format_quote În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
    • format_quote Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S. I 115. DLRLC
    • format_quote figurat Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi ciripi DEX '98 DEX '09

ciripi, ciripescverb

  • 1. unipersonal (Despre unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pirui știorlâcăi
    • format_quote În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. DLRLC
    • format_quote Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. DLRLC
    • format_quote Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. DLRLC
    • format_quote Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. DLRLC
    • format_quote Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. DLRLC
      • format_quote Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avîntă. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
      • format_quote Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv argou; argotic A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. DEX '09 DEX '98
      sinonime: denunța divulga spune trăda vorbi
etimologie:
  • cirip DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.