2 intrări

18 definiții

ciripíre sf [At: NEGRUZZI, S. I, 115 / Pl: ~ri / E: ciripi] 1 (D. unele păsări) Emitere a unor sunete caracteristice Si: ciripit1 (1). 2 (Fig; d. femei) Vorbire cu glas subțire și melodios Si: ciripit1 (2). 3 (Arg) Divulgare.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi.V. ciripi.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi.V. ciripi.

CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi; ciripit. În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S.I 115. ◊ Fig. Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28.

ciripíre s. f., g.-d. art. ciripírii; pl. ciripíri

ciripíre s. f., g.-d. art. ciripírii; pl. ciripíri

ciripí [At: ODOBESCU, S. III, 77 / V: ~ili~ / Pzi: ~ésc / E: cirip] 1 vi (D. unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 vi (Fig; d. femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 vt (Arg) A divulga ceva.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.

ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă

ciripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciripeáscă

CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Pasărea ~.)

A CIRIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip

ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].

*ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Pasărea ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda

Intrare: ciripi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciripi ciripire ciripit ciripind singular plural
ciripește ciripiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciripesc (să) ciripesc ciripeam ciripii ciripisem
a II-a (tu) ciripești (să) ciripești ciripeai ciripiși ciripiseși
a III-a (el, ea) ciripește (să) ciripească ciripea ciripi ciripise
plural I (noi) ciripim (să) ciripim ciripeam ciripirăm ciripiserăm, ciripisem*
a II-a (voi) ciripiți (să) ciripiți ciripeați ciripirăți ciripiserăți, ciripiseți*
a III-a (ei, ele) ciripesc (să) ciripească ciripeau ciripi ciripiseră
Intrare: ciripire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciripire ciripirea
plural ciripiri ciripirile
genitiv-dativ singular ciripiri ciripirii
plural ciripiri ciripirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)