CIRIPIRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi; ciripit. În aer ciocîrlia, pe casă rîndunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc. ALECSANDRI, P. A. 118. Ciocîrlia... înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S.I 115. ◊ Fig. Tînărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale d-nei Alexandrescu. REBREANU, R. I 28.