10 definiții pentru ciripit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciripit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: ciripi] 1-2 Ciripire (1-2). 3 (Arg) Divulgare.

CIRIPÍT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.

CIRIPÍT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.

CIRIPÍT s. n. 1. Ciripire. în grădină păsările și-au întețit ciripitul. 2. (Concretizat) Sunete scoase de păsări cînd ciripesc. Iar la glasul lui răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adîncuri, ciripitul gîdilitor al ciocîrliei... GÎRLEANU, L. 38.

CIRIPÍT ~uri n. 1) v. A CIRIPI. 2) Sunet caracteristic produs de o pasăre care ciripește. /v. a ciripi

ciripít n., pl. urĭ. Acțiunea de a ciripi mereŭ: ciripitu păsărelelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRIPÍT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) știorlâcăială. (~ de păsărele.)

CIRIPIT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) știorlîcăială. (~ de păsărele.)

Intrare: ciripit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripit
  • ciripitul
  • ciripitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciripit
  • ciripitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciripit (s.n.)

  • 1. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciripire 2 exemple
    exemple
    • În grădină păsările și-au întețit ciripitul.
      surse: DLRLC
    • Iar la glasul lui răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adîncuri, ciripitul gîdilitor al ciocîrliei... GÎRLEANU, L. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ciripi
    surse: DEX '98 DEX '09