11 definiții pentru ciripit (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRIPIT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.
CIRIPIT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ciripit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: ciripi] 1-2 Ciripire (1-2). 3 (Arg) Divulgare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRIPIT s. n. 1. Ciripire. În grădină păsările și-au întețit ciripitul. 2. (Concretizat) Sunete scoase de păsări cînd ciripesc. Iar la glasul lui răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adîncuri, ciripitul gîdilitor al ciocîrliei... GÎRLEANU, L. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRIPIT ~uri n. 1) v. A CIRIPI. 2) Sunet caracteristic produs de o pasăre care ciripește. /v. a ciripi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciripit n. fapta de a ciripi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciripít n., pl. urĭ. Acțiunea de a ciripi mereŭ: ciripitu păsărelelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciripit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciripit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciripit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIRIPIT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) știorlâcăială. (~ de păsărele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIRIPIT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) știorlîcăială. (~ de păsărele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ciripitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciripire
- În grădină păsările și-au întețit ciripitul. DLRLC
- Iar la glasul lui răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adîncuri, ciripitul gîdilitor al ciocîrliei... GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
-
etimologie:
- ciripi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.