CIRI- elem. „ciri, peri țepoși, filament”. (< fr. cirri-, cf. lat. cirrus, cârcel)

CIR s. n. (Reg.) Zeamă scoasă din mămâliga care fierbe, înainte de a fi mestecată; terci. ♦ Pastă făcută din făină, din lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. – Comp. ucr. čYr.

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)

cir¹ (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir¹ (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir (fir de păr) s. m., pl. ciri

CIRI- „ciri, peri țepoși, filament”. ◊ L. cirrus, i „buclă de păr, cîrcei” > fr. cirri-, engl. id. > rom. ciri-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care este înzestrat cu peri țepoși sau cîrcei; ~form (v. -form), adj., în formă de cîrcei; sin. ciroid; ~grad (v. -grad), adj., care se mișcă cu ajutorul cirilor; ~pede (v. -ped₂), s. n. pl., subclasă de crustacee marine, cu picioarele transformate în ciri, pentru prinderea hranei.