4 definiții pentru cir (fir)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir (fir de păr) s. m., pl. ciri

Intrare: cir (fir)
cir2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cir
  • cirul
  • ciru‑
plural
  • ciri
  • cirii
genitiv-dativ singular
  • cir
  • cirului
plural
  • ciri
  • cirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cir (fir)

  • 1. zoologie Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate.
    surse: DN

etimologie: