CIRI- „ciri, peri țepoși, filament”. ◊ L. cirrus, i „buclă de păr, cîrcei” > fr. cirri-, engl. id. > rom. ciri-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care este înzestrat cu peri țepoși sau cîrcei; ~form (v. -form), adj., în formă de cîrcei; sin. ciroid; ~grad (v. -grad), adj., care se mișcă cu ajutorul cirilor; ~pede (v. -ped₂), s. n. pl., subclasă de crustacee marine, cu picioarele transformate în ciri, pentru prinderea hranei.